Metoda IKUJI. Tradiţii despre creşterea şi educarea copiilor în Japonia

Japonia, pe lângă faptul că trece drept o ţară dezvoltată, este renumită pentru educaţia sa extraordinară bazată pe principii. Când vine vorba de educaţie, copiii japonezi au multe de învăţat şi este suficient să vezi un copil japonez pe stradă pentru a şti cât de bine este educat şi cât de independent este. Nu întâmplător, aceşti copii merg singuri la şcoală de la o vârstă fragedă. Este chiar surprinzător. Printre alte trăsături grozave pe care le au aceşti micuţi este că sunt foarte respectuoşi şi ascultători faţă de părinţi şi profesorii lor.

Fetiţă japoneză in kimono (Pixabay.com)

Tehnicile japoneze de educaţie parentală se bazează în mod fundamental pe noţiunea de dependenţă a copiilor de mamele lor. Încă de la naştere, mamele formează o relaţie specială cu copiii lor. În Japonia, spre deosebire de alte ţări, copiii nu intră la grădiniţă la vârsta de 3 ani, ci continuă să fie îngrijiţi şi învăţaţi de mama lor acasă. Mai mult, îngrijirea copiilor nu este încredinţată altor persoane precum bunici, dădace sau babysitter, pentru că nu au încredere într-un străin. Copilul este încurajat să fie curios, să devină parte a societăţii şi să aibă informaţii despre lume încă de la o vârstă fragedă.

Bebeluşul îşi petrece primii ani de viaţă cu mama sa, nu cu tatăl sau cu bunicii. Taţii în Japonia lucrează şase zile pe săptămână şi îşi văd copiii mai rar. Contribuţia tatălui după naştere este să anunţe familiei numele nou-născutului în a şaptea zi după acest eveniment. Copilul depinde de mamă şi este îngrijit necondiţionat, stabilindu-se astfel o relaţie deosebit de apropiată. Copiii chiar dorm cu părinţii în acelaşi pat, pentru a stabili o relaţie emoţională cu copilul, pentru a simţi căldură şi a se ghida spre lucruri pozitive şi relaţii amicale.

Educaţia în Japonia (Youtube Screenshot)

Mama încearcă să îmbrăţişeze copilul cât mai des posibil pentru a minimiza stresul. Părinţii nu încearcă să-şi disciplineze copiii, ci să le explice posibilele consecinţe ale unui comportament neadecvat. Cea mai mare pedeapsă pentru un copil în Japonia este să-şi dezamăgească sau să-şi facă de ruşine mama sau familia cu comportamentul său. Părinţii urmează principiul "învaţă din greşeli", atunci când îşi cresc copiii. Ei cred că la vârsta de cinci ani, un copil trebuie să crească şi să vadă lumea fără intervenţia adultului.

Specialiştii în domeniu comentează că atunci când un copil nu se obişnuieşte să-şi îndeplinească obligaţiile de la o vârstă fragedă, este foarte posibil să devină iresponsabil. Pentru japonezi, felul în care se comportă copiii este mult mai important decât mediul lor educaţional. Şi din acest motiv disciplina copiilor japonezi este recunoscută în întreaga lume.

Să urmărim câteva sfaturi pe care părinţii japonezi le urmează pentru a avea copii ascultători, respectuoşi şi responsabili:

- Timpul potrivit pentru orice lucru. Pentru japonezi rutina este foarte importantă. Nu este suficient ca un copil să ştie numai că trebuie să-şi facă patul, ci este esenţial să îl facă în momentul în care trebuie făcut şi nu mai târziu. Astfel, copilul învaţă să-şi creeze propria rutină şi cu timpul îşi va face toate sarcinile singur, fără ca tu să-l forţezi. Pentru aceasta, japonezii le cer copiilor să facă aceeaşi sarcină timp de un minut, în fiecare zi la aceeaşi oră. Zilele trec, activitatea începe să se amplifice, iar după o lună sau două, copilul va face singur activitatea atribuită.

- Evitaţi frazele negative. Specialiştii afirmă că frazele negative pot afecta grav comportamentul copiilor, aşa că trebuie evitate expresii precum: "nu eşti bun de nimic", "nu ştii să faci lucrurile bine", "eşti prost" etc. Aceste fraze îi pot marca şi ei pot crede că nu pot face nimic corect. În viitor aceste fraze pot afecta dezvoltarea personalităţii şi conceptul pe care îl au despre ei înşişi. Astfel, japonezii nu ţipă niciodată la copiii lor sau la alţi oameni şi nici nu îi ceartă. Ei îşi arată dezacordul cu privirea şi intonaţia vocii.

- Atribuţii, sarcini. O modalitate excelentă de a încuraja copiii să fie responsabi este alocarea unor sarcini zilnice de îngrijire personală, adăugând sarcini mai dificile pe măsură ce cresc. De exemplu, este necesar ca încă de la o vârstă fragedă copiii să ştie să se spele pe dinţi, să facă patul, să ridice jucăriile etc. Pe măsură ce cresc, le puteţi cere să vă ajute la treburi casnice ca spălarea vaselor, a rufelor sau scoaterea gunoiului.

Educaţia în Japonia (Youtube Screenshot)

- Explicaţi-le de ce este important să-şi facă temele. Specialiştii recomandă părinţilor să discute cu copiii lor despre importanţa sarcinilor care le sunt atribuite. Când este timpul pentru teme, nu o vor face doar pentru că li se spune, ci pentru că ştiu că este important pentru ei să le facă.

- Petreceţi timp împreună. O particularitate în ceea ce priveşte educarea copiilor în Japonia este că mamele sunt în mod obişnuit alături de cei mici până la 3 ani. Se implică în orice sarcină pe care o fac şi vorbesc despre ceea ce li s-a întâmplat în timpul zilei; aceasta va duce la dezvoltarea unei legături frumoase de familie.

- Recunoaştere. Este important ca un copil să ştie când face lucrurile bine şi că părinţilor le place că duc la bun sfârşit sarcina. Nu trebuie să-i dai un premiu pentru că va urmări mereu o recompensă pentru ceea ce face. Părinţii ar trebui să-i aplaude eforturile şi să spună când lucrurile sunt corecte: "mulţumesc", "te-ai descurcat mai bine de data aceasta decât data trecută" sau "te-ai descurcat grozav".

- Exemplu. Cel mai bun mod de a învăţa un copil ceva este prin exemplul personal. Există părinţi care se plâng adesea de sarcinile pe care trebuie să le facă şi asta îi face pe copii să creadă că temele îi copleşesc. Când vrei să înveţi copilul ceva, ajută-l la început şi fii un exemplu pentru el.

- Constanţă. În fiecare zi să se spele pe dinţi, să facă temele, să facă patul, să-şi spele farfuria etc. Asta pentru a întări rutina. Copiii japonezi învaţă să fie disciplinaţi şi consecvenţi prin exemplu şi îndrumarea părinţilor lor. Copiii arată un mare respect faţă de părinţii lor, văzându-i ca un exemplu de urmat, iar părinţii japonezi se străduiesc să fie un model bun.

- Încercare şi greşeli, fără mustrare. Părinţii îşi încurajează copiii să fie disciplinaţi şi să-şi îndeplinească sarcinile la timp şi în mod corespunzător. Dacă o anumită sarcină nu este rezolvată corespunzător, ei îi sfătuiesc că lucrurile se învaţă făcându-le şi că totul este o chestiune de a încerca şi a greşi. Regula părinţilor japonezi este de a nu sublinia negativul, de a avea răbdare şi de a le arăta copiilor cu respect cum să se îmbunătăţească. Disciplina japoneză se bazează pe multe principii ale unui părinte respectos.

- Valoarea familiei. Copiilor japonezi li se insuflă valoarea familiei încă de la o vârstă fragedă, precum şi respectul şi dragostea faţă de părinţii lor. Deşi bunicile nu au grijă de nepoţi, copiii japonezi sunt mereu în contact cu bunicii lor şi cu alte rude apropiate. Familia este cercul apropiat în care dragostea, sprijinul şi grija sunt pilonii.

- Respect şi atenţie la emoţiile copiilor. Părinţii japonezi respectă şi acordă atenţie emoţiilor fiecăruia dintre copiii lor şi îi încurajează să-şi cunoască şi să-şi exprime emoţiile. Copiii sunt învăţaţi să respecte sentimentele şi interesele celorlalţi, adică le insuflă valoarea empatiei. Părinţii japonezi validează emoţiile copiilor lor şi îi ascultă mereu.

Metoda de educaţie Ikuji

În Japonia, modelul de educaţie Ikuji se bazează pe munca depusă de părinţi şi şcoală pentru educarea copiilor. Cultura Japoniei este plină de valori diferite, care sunt insuflate locuitorilor săi încă de la o vârstă fragedă, ceea ce generează chiar surprindere în diferite părţi ale lumii datorită metodelor sale de predare, educaţie şi învăţare, cum ar fi metoda Ikuji.

Educaţia în Japonia (Youtube Screenshot)

Ce este şi cum se aplică ?

Sistemul Ikuji stabileşte că încă de când sunt bebeluşi, copiii sunt educaţi în trei etape: de la 0-5 ani, de la 5-15 ani şi peste 15 ani. De la naştere până la 5 ani, conform acestei metode, bebeluşul trebuie tratat ca un "zeu", pentru că se doreşte ca acest copil să fie înconjurat de iubire necondiţionată şi sprijin, intenţia fiind ca el să ştie că părinţii sunt alături de el.
În a doua fază de la 5-15 ani, minorul va fi considerat "slugă", dar nu cu intenţia de a trata într-un mod peiorativ. Ceea ce se urmăreşte în această etapă este ca în perioada adolescenţei, copilul să înveţe normele societăţii şi să-şi caute locul în ea, dorind să facă lucrurile în cel mai bun mod dictat de regulile de convieţuire socială. Pe lângă familie, şcoala va fi importantă pentru a insufla o educaţie care să privească dincolo de individ, punând accent pe valoarea prieteniei şi a muncii în echipă.

Educaţia în Japonia (Youtube Screenshot)

De la 15 ani, copilul deja adolescent va începe să fie privit ca "egal", un membru al societăţii în care educaţia (familie şi şcoală) a încetat să fie o prioritate şi va căuta acum să-şi "recolteze" succesele. Prin această metodă se urmăreşte ca tinerii japonezi să se autodisciplineze, cunoscând ce trebuie să facă, şi să încerce tot timpul să fie buni şi atenţi cu ceilalţi, bazându-se pe valori precum iubirea şi respectul.

Valorile, cheia metodei japoneze

Japonezii îşi bazează educaţia la toate nivelurile prin insuflarea valorilor. EMPATIA este o caracteristică fundamentală. Copiii sunt învăţaţi că toate acţiunile lor influenţează armonia societăţii, sentimentele celorlalţi şi chiar şi sentimentele animalelor şi obiectelor. Părinţii ştiu că trebuie să transmită valori prin exemplul personal.

Obiceiurile pe care părinţii japonezi le au de milenii fac parte din educaţia de zi cu zi :

- A mânca în familie. Este un moment de unitate şi respect.
- Nu oferiţi copilului un plus de confort.
- Evitaţi să fiţi foarte protector cu copilul, lasaţi-l să eşueze atunci când este necesar.
- Nu-i rezolvaţi problemele, el va învăţa din suferinţă.
- Atribuiţi-le copiilor treburi zilnic, fie după şcoală, fie acasă. Stabiliţi un timp specific şi corect pentru orice lucru.
- Cumpărăţi-i mai puţine lucruri materiale şi acordaţi-i mai mult timp.

Japonezii deţin un nivel ridicat de educaţie ce trebuie împărtăşit şi adoptat.

Curriculumul şcolar nu include doar materii despre valori şi morală, ci şi cunoştinţe despre corp, importanţa activităţii fizice, exerciţii fizice şi disciplina sportului.

Lecţii de caligrafie japoneză (Freepick)

Poezia şi caligrafia sunt o parte fundamentală a educaţiei şi sunt considerate activităţi care ajută la menţinerea culturii japoneze şi reamintesc de tradiţiile milenare.

Caligrafie japoneză (Freepick)

Există, de asemenea, un spaţiu şi timp important pentru a învăţa lucruri despre mediu, natură, bunele obiceiuri alimentare, respectul pentru ceilalţi şi pentru sine, pentru a deveni membri valoroşi ai societăţii.