Misiţii de organe ai Chinei. Cum funcţionează industria de transplanturi de organe a Chinei comuniste
Marş de comemorare a practicanţilor Falun Gong omorâţi de Partidul Comunist Chinez. 17 iulie 2014 în Washington. (Larry Dye/The Epoch Times)
În China, mass-media de stat promovează o funcţie numită „coordonatori de donare de organe”, portretizându-i pe cei care lucrează în acest sector drept eroi ai societăţii. Rolul lor este, cel puţin conform fişei oficiale a postului, de a convinge familiile pacienţilor aflaţi pe moarte să accepte să doneze organele - care sunt necesare pentru aprovizionarea super-masivei industrii de transplant din China.
Familiile care îşi dau acordul primesc bani pentru acest lucru.
Datorită convingerilor culturale adânc înrădăcinate ale confucianismului chinez care susţin că, după moarte, corpul uman trebuie păstrat intact, chinezii sunt, în general, extrem de reticenţi să-şi doneze organele. Faptul că în China a fost creată această funcţie pare a fi o încercare de a reduce o astfel de barieră culturală în calea programului de donare a organelor.
Citiți și Yahoo News: Jaful de organe al Chinei comuniste ajunge în presa mainstream
În ciuda fişei postului, jobul este mai puţin nobil decât descrie propaganda regimului chinez, potrivit relatărilor lui Liang Xin (un pseudonim), fost coordonator al donării de organe din nord-estul Chinei. Funcţia, susţine Liang, este de fapt asemănătoare cu cea de agent de vânzări, a declarat el pentru Epoch Times, iar o mare parte din aceasta implică utilizarea banilor pentru a manipula oamenii săraci şi a-i face să-şi dea acordul să doneze organele rudelor lor aflate în pragul morţii.
Metodele "coordonatorilor" nu sunt etice şi încalcă flagrant principiile recunoscute la nivel internaţional privind transplantul - care interzic recompense băneşti pentru acordul unui donator de organe - potrivit unui expert în transplanturi de organe.
Dezvăluirile lui Liang aruncă o lumină asupra abuzurilor din sistemul de transplant de organe al Chinei - care a atras deja critici din toată lumea, din cauza practicilor regimului comunist de recoltare forţată de organe de la prizonierii politic şi de conştiinţă.
Ţinta sunt cei săraci
"Coordonatorii" donaţiilor de organe vizează în principal familiile sărace, în special cele ale muncitorilor migranţi din mediul rural, a spus Liang. De cele mai multe ori, aceşti oameni nu au suficienţi bani pentru a plăti facturile medicale şi, prin urmare, este mai probabil să fie uşor de convins cu ajutorul banilor oferiţi de misiţii de organe.
Liang a povestit un caz al unei familii extrem de sărace. Un membru al familiei respective, pe moarte, putea fi salvat cu un tratament medical adecvat. Dar familia a decis să nu continue acest lucru, lăsându-l să moară de foame - pentru a încasa bani în urma donării organelor lui.
"După ce persoana a fost lipsită de hrană timp de o săptămână, a ajuns în pragul morţii - devenind apt pentru prelevarea de organe", a spus Liang.
Potrivit lui Liang, cazul, macabru după normele etice occidentale, nu este singular, ci unul dintre multele exemple în care pacienţii sunt declaraţi morţi cerebral - o condiţie prealabilă pentru extragerea organelor - deşi nu îndeplinesc strict criteriile.
Liang şi colegii săi sunt buni vânzători. În faţa rudelor şi prietenilor ei înfăţişează "coordonarea de donare de organe" drept un act de „dragoste atotcuprinzătoare” şi „devotament pentru o cauză mai mare”. În realitate, însă, pentru ei organele nu sunt altceva decât „marfă”, susţine Liang.
Coordonatorii, a spus Liang, au o strategie deosebit de eficientă: îl vizează pe cel mai „lacom” membru al familiei. După ce reuşesc să-l convingă, acesta este apoi folosit pentru a-i presa pe ceilalţi membri ai familiei imediate - care pot fi mai puţin deschişi faţă de ideea donării de organe.
Programul oficial de donare a organelor din China necesită acordul donatorului sau al rudelor imediate ale acestuia - dacă donatorul este deja mort. În timp ce regimul chinez susţine că toate organele utilizate pentru transplant provin din acest sistem de donaţii, numeroase anchete şi un tribunal londonez independent au descoperit că regimul comunist ucide prizonieri de conştiinţă pentru a le recolta organele la o „scară semnificativă”. Principala sursă a acestor organe sunt practicaţii Falun Gong arestaţi în cadrul campaniei vaste de persecuţie coordonată de Partidul Comunist Chinez împotriva mişcării spirituale, începută în 2001.
Jobul
Liang nu avea o pregătire medicală înainte de a prelua rolul - asemenea multor colegi ai săi. El a primit slujba prin mama sa, care lucra la spitalul unde a devenit angajat Liang. Este un spital important de transplanturi într-un oraş din provincia Liaoning din nord-estul Chinei.
Ori de câte ori se decidea ca un pacient din regiune, aflat pe moarte, era potrivit pentru donarea de organe, echipa lui Liang era contactată. Liang, sau un alt membru al echipei, erau trimişi la spital pentru a vorbi cu familia imediată a pacientului. Dacă reuşea să convingă familia să accepte să doneze organele bolnavului, medicul care supraveghea pacientul primea şi el un mic comision.
Potrivit presei de stat din China, la sfârşitul anului 2020 existau aproximativ 2.800 de coordonatori de donare de organe. La fel ca Liang, unii dintre aceştia lucrau pentru spitale, în timp ce alţii lucrau pentru Crucea Roşie a Chinei, care spre deosebire de organizaţia internaţionala, este finanţată şi operată sub strictul control al regimului comunist chinez.
China a pus în aplicare aşa-numita politică de ajutor umanitar pentru a sprijini familiile sărace de donatori de organe. Potrivit presei de stat din China, Crucea Roşie din provincia Hubei din China centrală a implementat un plan de recompense cuprinse între 50.000 şi 90.000 de yuani (7.720 USD - 13.880 USD) per familie în 2015.
Citiți și Patru inimi primite în zece zile. Industria jafului de organe al Chinei comuniste merge înainte
În ianuarie 2020, Crucea Roşie din Hubei a anunţat că a plătit în total 9,77 milioane de yuani (1,5 milioane USD) către 128 de familii în 2019.
Liang, care a lucrat la locul de muncă timp de şase luni înainte să îşi dea demisia, a comparat jobul cu cel al unui vânzător. Câştiga 2.000 până la 3.000 de yuani (310 USD la 460 USD) de fiecare dată când reuşea să convingă o familie să doneze organele bolnavului lor.
Sumele pe care spitalul le plătea lui Liang şi cele rambursate familiilor reprezentau doar o mică parte din ceea ce primeau spitalele pentru operaţiile de transplant. Potrivit lui Liang, spitalele din China percep aproximativ 550.000 de yuani (84.870 USD) pentru o intervenţie chirurgicală de transplant hepatic şi 450.000 de yuani (69.440 USD) pentru o intervenţie chirurgicală de transplant renal.
Prin urmare, un donator care a renunţat atât la rinichi, cât şi la ficat ar genera - pentru spital - un venit de aproximativ 1,45 milioane de yuani (223.760 USD). Această sumă, după contabilizarea cheltuielilor medicale ale spitalului pentru procurarea organelor şi efectuarea intervenţiilor chirurgicale, ar reprezenta un venit net de 700.000 de yuani (108.010 USD), potrivit lui Liang.
O mică parte din aceşti bani sunt folosiţi pentru a plăti familia donatorului, în timp ce restul merge la chirurgul şef care efectuează transplanturile, a spus Liang.
Chirurgul foloseşte, de asemenea, o parte din aceşti bani pentru a plăti poliţia locală. În schimb, poliţia transmite informaţiile personale ale pacientului, inclusiv situaţia sa financiară. Medicii ar transmite apoi aceste informaţii coordonatorilor de donare de organe. Detaliile financiare ale familiei îi ajută pe "coordonatori" să afle dacă anumite familii sunt mai susceptibile la presiune.
Industria de transplanturi din China este, de asemenea, coruptă până la os. Liang a spus că ştie că medicii şefi din centrele de transplanturi ale spitalelor iau mită pentru a muta oamenii pe lista de aşteptare.
Banii
Liang a povestit un incident din octombrie 2020 despre un bărbat de 28 de ani, care avea o hemoragie cerebrală. Bărbatul a fost internat în secţia de terapie intensivă a unui spital local şi ulterior a fost declarat în moarte cerebrală.
Organele bărbatului au fost identificate ca fiind foarte valoroase, având în vedere vârsta să şi grupa sa sanguină 0, potrivit lui Liang. Persoanele cu sânge de tip 0 pot, în principiu, dona tuturor celorlalte grupuri.
Colegul lui Liang a început să lucreze la caz. Sora mai mare a bărbatului a fost identificată drept ţinta uşoară - avea nevoie de bani, deoarece plătise factura medicală a fratelui ei. Colegul lui Liang a avut succes un succes, reuşind, după spusele lui Liang, să o convingă pe soră să „vândă fratele mai mic pentru bani, pentru a-şi achita datoria”.
După ce a fost convinsă, sora bolnavului s-a întors la familia sa spunând părinţilor ei că ar trebui să fie de acord să doneze organele pacientului, căci acest lucru servea "binele mai mare". În ciuda respingerilor iniţiale, părinţii au cedat, în cele din urmă, şi au acceptat să doneze cei doi rinichi şi ficatul fiului lor. În cele din urmă, inima fiului a fost, de asemenea, donată, spre disperarea mamei sale care nu a fost de acord cu asta.
Uneori, "coordonatorii" donării de organe şi familiile imediate ale donatorilor negociază suma plăţii. Într-un alt incident din jurul lunii octombrie 2020, Liang a povestit că a lucrat, împreună cu un coleg, la un caz care implica un deţinut din provincia Sichuan, în sud-vestul Chinei.
Prizonierul era membru al minorităţii etnice Yi din China.
Liang şi colegul său l-au localizat pe deţinut la un spital din Shenyang. Liang nu avea habar cum a ajuns deţinutul la spital şi nici unde fusese închis, dar suspecta că bărbatul fusese bătut în detenţie.
Negocierea iniţială a stabilit că familia va primi 50.000 de yuani (7.720 USD) pentru acordul de a dona organele prizonierului. Cu toate acestea, familia a cerut apoi mai mulţi bani, în cele din urmă fiind plătită o sumă suplimentară de 50.000 de yuani.
În timp ce negocierile erau în curs, medicii de la spitalul din Shenyang au folosit medicamente pentru a ţine prizonierul în viaţă timp de aproximativ cinci zile. În cele din urmă, ficatul şi cei doi rinichi au fost extraşi şi donaţi.
Cruzime
Dr. Torsten Trey, director executiv al grupului de susţinere a eticii medicale Doctori împotriva recoltării forţate de organe, din Washington, a declarat că sistemul de donare a organelor din China se bazează, de mai mulţi ani, pe utilizarea stimulentelor monetare pentru a genera donaţii.
Citiți și Die Zeit: Occidentul complice la traficul de organe din China
Potrivit lui Trey, mărturisirile lui Liang arată că regimul chinez continuă să nu respecte principiile de transplant ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
„În cinci din cele 11 principii directoare se menţionează în mod explicit că nu trebuie făcută NICIO PLATĂ în schimbul organelor”, a spus Trey într-un e-mail către Epoch Times.
"Exemplele arată că în China se plăteşte pentru organe", a adăugat el. „Cu atât mai mult, ei se apropie de familii în momentele lor cele mai dureroase, când o rudă este pe cale să moară, şi le oferă bani pentru organele pacientului. Acest lucru este lipsit de etică şi nemilos”.
Trey a criticat, de asemenea, agenţia globală de sănătate pentru că nu a tras regimul chinez la răspundere pentru aceste încălcări. „OMS îşi trădează propriile orientări etice, nereuşind să tragă China la răspundere pentru încălcarea normelor etice ale OMS”, a spus Trey. „OMS nu ar ezita să înfiereze alte ţări dacă acestea ar plăti în mod sistematic bani pentru organe”.
Lipsa eticii în sistemul de transplant al Chinei depăşeşte cu mult utilizarea stimulentelor financiare pentru a induce donaţii de organe, a adăugat Trey, citând practica organizată şi sprijinită de stat de recoltare forţată de organe de la prizonierii de conştiinţă, în special de la practicanţii Falun Gong.
Liang a povestit pentru Epoch Times că nu a fost niciodată implicat personal în vreun caz de donare de organe care să presupună extragerea de organe de la practicanţi Falun Gong. Cu toate acestea, el bănuieşte că organele acestora continuă să fie o sursă importantă pentru transplanturi, deoarece a văzut numele Falun Gong menţionat în rapoartele medicilor din spitalele de transplant cu care a lucrat.
