Mihai Maci: "Să nu ne pierdem unii pe alţii!"

Se încarcă player-ul...

Ceea ce s-a întâmplat în februarie 2017 - când cu OUG 13 - a fost, la fel ca în decembrie 1989, o manifestare a unei demnităţi ultragiate a unor oameni care au ieşit să spună că nu le-a mai rămas decât asta, dar că peste asta nu se poate trece decât trecând peste vieţile lor, a explicat profesorul Mihai Maci, într-un interviu acordat Epoch Times, la finele unui lung dialog purtat cu reprezentanţii grupului Rezistenţa, în cadrul celei de a 28-a ediţii Rezistenţa 360.

"Ceea ce s-a întâmplat în februarie e un lucru care, într-un anume sens, cum spuneau grecii, este "deinos", adică în acelaşi timp este ceva miraculos şi în acelaşi timp, ceva îngrozitor. Mulţimea aceea de oameni care s-a adunat în stradă au strigat din adâncul lor că există ceva în fiecare dintre noi peste care nu putem trece fără să pierim ca oameni. Există ceva care ne face să ne simţim oameni, care ne dă această demnitate umană, care e în primul rând aceea de a ne înţelege pre noi înşine şi unii pre alţii şi că dacă ajungi să îţi baţi joc de această demnitate, înainte de a muri, de a fi strivit, omul mai strigă o dată.

Întrebat ce proiecte ar recomanda societăţii civile, Maci a răspuns: "Unul foarte simplu, să nu ne pierdem unii pe alţii, să nu fim ca nişte umbre care la un moment dat au ieşit din întuneric ca să manifesteze şi care, după aia, se întorc din nou în întuneric. Să fim nişte persoane vii, care se întâlnesc, care îşi creează ocaziile de a se întâlni, care se adună în jurul a ceva şi care învaţă, pornind de la descoperirea fragilităţii noastre, să se bucure împreună."

"Cred că începutul a tot şi a toate este asta, hai să curăţăm locul în care ne aflăm, hai să facem din locul acesta un loc al bucuriei în care ne putem întâlni nu doar ca să protestăm, nu doar ca să sărbătorim ceva ci în care ne putem întâlni, ca să facem ceva şi făcând ceva să ne bucurăm împreună", a concluzionat Maci.