Realitatea sfâşietoare din centrele de plasament: „E o puşcărie de copii!”, „Ajutaţi-ne!”, „Faceţi ceva!”

Senatorul USR Vlad Alexandrescu a vizitat, vineri, Centrul de Primire în Regim de Urgenţă "Cireşarii I" din Sectorul 2, precizând că, deşi era la mai puţin de 10 minute de mers pe jos de Piaţa Universităţii, a avut multe momente în care s-a simţit într-un "univers concentraţionar".

„Şi în acest centru, ca şi în altele de altfel, gardul înalt de peste 3 metri şi gratiile de la ferestrele copiilor m-au făcut să mă simt ca într-un penitenciar, iar odată intrat înăuntru m-a mirat mirosul puternic de mâncare răspândit în toate încăperile de la parter, deşi era 10 dimineaţa, iar centrul ar fi trebuit să fie aerisit. După o discuţie cu şefa de centru, am mers să văd cu ochii mei cum trăiesc aceşti copii care au suferit enorm până în prezent şi au nevoie de afecţiunea şi răbdarea noastră, a tuturor. Am văzut camere în care erau 8-10 paturi suprapuse, o sală de mese la subsol în care cei 29 copii nu pot să mănânce niciodată împreună deoarece nu este spaţiu suficient, iar despre încăperea pe care ei o numesc "izolator", nici nu vreau să vă vorbesc. A ţine un copil acolo cred că echivalează cu încălcarea Convenţiei ONU împotriva torturii”, a declarat Vlad Alexandrescu.

Fostul ministru susţine că a fost şocat de faptul că în centru, din cele cinci duşuri pentru toată comunitatea de băieţi şi de fete, unul singur este funcţional, al cărui furtun stă să cadă.

„Vă puteţi imagina cum fac zilnic 29 de copii duş având o singură cabină? Am fost uluit când am aflat asta, dar conducerea, cumva, arunca vina tot asupra copiilor care strică tot ce le cade în mână. Clădire declarată monument istoric şi renovată sumar acum câţiva ani, casa are nevoie de investiţii masive pentru a putea fi un centru primitor, funcţional, în care copiii să locuiască şi să înveţe într-un mediu acceptabil. Aşa cum este acum, sincer, eu aş închide-o”, a continuat Vlad Alexandrescu.

Ulterior, senatorul a urcat la etaj şi a stat de vorbă cu majoritatea copiilor de la „Cireşarii I”.

„În primul rând, mâncarea mi s-a părut de proastă calitate şi nu îndeajuns de diversificată, meniul mergând pe formule comode, gen orez cu spanac, piure de cartofi din fulgi şi alte preparate nu foarte atractive. Lipseşte la micul dejun o cană de lapte, deşi este ştiut că laptele este de neînlocuit în alimentaţia unui copil şi a unui adolescent. Lipsa unor activităţi vocaţionale, care i-ar putea ajuta să dea o expresie trăirii lor, sau a celor recreative mi se pare că a lăsat o amprentă puternică asupra lor. Copiii nu au apoi parte de psihoterapie, deşi toţi au trecut prin situaţii critice până în prezent şi trec în continuare în fiecare moment al existenţei lor. Fără acest tip de ajutor absolut firesc şi necesar în cazul lor, ei sunt condamnaţi la un viitor care reia periodic traumele din copilărie”, a precizat Vlad Alexandrescu.

Fostul ministru a remarcat că, din păcate, majoritatea copiilor nu au parte de suport educaţional şi au dificultăţi la şcoală, iar cei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 reclamă faptul că nu au personal şi din cauza asta nu pot lucra optim cu toţi copiii, ceea ce e adevărat, dar ar trebui să poată externaliza unele servicii, pentru că interesul copilului ar trebui să primeze de fiecare dată.

„Din discuţiile cu copiii din centru, am aflat că unii dintre ei n-au fost lăsaţi să participe la competiţii sportive pe plan european sau chiar li s-a refuzat accesul la un medic stomatolog, deşi e dreptul lor. Mi-au mărturisit chiar că au fost loviţi în trecut de unele persoane asociate centrului pentru că nu erau cuminţi sau că au fost îndopaţi cu pastile ce îi transformau în legume. Am aflat în centru că unii dintre copiii de acolo fuseseră de curând aduşi de la Fundaţia Macrina, fundaţie care le oferea condiţii şi asistenţă mult mai bună. A fost închisă, din păcate, din pricina unor elemente care împiedicau obţinerea avizului ISU. Pentru cei mai mulţi dintre ei mutarea de acolo a fost o adevărată dramă, un al doilea abandon. Câţiva s-au resemnat, ceilalţi speră că lucrurile se vor schimba cândva în bine pentru ei”, a afirmat Vlad Alexandrescu.

Potrivit senatorului, faptul că majoritatea covârşitoare abia aşteptă să împlinească vârsta de 18 ani ca să iasă de acolo spune totul.

„Mulţi dintre ei şi-au pierdut încrederea în angajaţii pe care îi văd zilnic. Poveştile lor sunt terifiante. Deşi cazurile sunt diferite, de la internări de luni de zile la Spitalul de Psihiatrie Voila, până la fuga din centru, vocea lor este aceeaşi: „Este o puşcărie de copii!”, „Ajutaţi-ne!”, „Faceţi ceva!”. Şi chiar asta intenţionez să fac. Sistemul acesta de „protecţie” a copiilor a fost neglijat pentru prea mult timp. Voi face tot ce e posibil pentru a schimba unele dintre aceste lucruri şi a supraveghea dacă se vor aplica măsurile luate", a arătat Vlad Alexandrescu.

Parlamentarul a punctat că, deşi auzise despre cum stau lucrurile în aceste centre şi se informase din timp de aceste probleme, e complet diferit când ajungi să vezi cu ochii tăi.

„Vă rog, de asemenea, dacă aveţi informaţii ce ne-ar putea fi de folos în acest demers să îmi trimiteţi un mesaj, public sau privat. Căci, pentru a putea schimba acest sistem ce ar trebui să salveze şi să crească nişte copii defavorizaţi, trebuie să cunoaştem mai întâi pe deplin modul în care funcţionează”, a conchis Vlad Alexandrescu.

Vă recomandăm şi Realitatea sfâşietoare din centrele de plasament. "Ofeream sex mai multor persoane pentru bronz"