Protocolul între Înalta Curte şi SRI. Cum a apărut documentul? Şefa ÎCCJ vine cu dezvăluiri

Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a vorbit în exclusivitate pentru Antena 3 despre protocoalele secrete.

„Cred că nu este un secret pentru nimeni că în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii chiar eu am ridicat problema şi a protocoalelor şi am ridicat pentru că (...) este momentul ca lumea să cunoască adevărul, să ia măsuri dacă se impun atunci când lucrurile ce apar în spaţiul public nu s-au derulat potrivit legii şi să reevalueze toate acuzele care s-au adus, dacă se constată că ele sunt nefondate.

În ceea ce priveşte protocolul încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte, mie îmi este destul de greu să mă pronunţ şi cred că este cazul ca mă prevalez de obligaţia de rezervă. (...) Sunt membru CSM, am înţeles că ieri la şedinţa la care eu nu am putut participa a fost sesizată Inspecţia Judiciară în legătură cu modul de punere în aplicare a acestui protocol şi probabil că va trebui să mă pronunţ la un moment dat, iar un al doilea aspect care îmi impune obligaţia de rezervă, în anumite cauze care se află pe rolul ICCJ au fost invocate şi aspecte care ţin de respectarea acestui protocol. Dar pentru că vorbim de protocoale, nu vreau deloc să expediez acest subiect. Şi la nivelul Înaltei Curţi am descoperit un protocol. (...) Mărturisesc că am rămas surprinsă când am aflat că şi la noi există un protocol. El este încheiat în 2009, nu mai are aplicabilitate de la 1 februarie 2014. Am rămas surprinsă nu atât de faptul că există cât de persoana care l-a semnat, o persoană faţă de care am o deosebită consideraţie, un eminent profesor de drept constituţional şi am încercat să îmi explic raţiunea existenţei unui asemenea protocol. Şi eu nu găsesc decât o singură explicaţie”, a declarat Tarcea.

Referitor la motivele pentru care a fost semnat acest protocol, Tarcea a opinat că acestea ar fi putut apărea după ce CEDO a pronunţat o decizie într-o cauză împotriva României, mai exact în cea de a doua cauză Dumitru Popescu împotriva României, la care s-a ridicat problema încălcării de către autorităţile române a articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul dreptului la viaţă privată.

Potrivit judecătoarei, art 13 din legea siguranţei naţionale a reprezentat o încălcare a Convenţiei EDO, pentru că la acea dată interceptările pe mandat de siguranţă naţională erau dispuse doar de procurori, care nu corespundeau condiţiilor unui articol din convenţia drepturilor omului. Această decizie a CEDO a fost pronunţată în 2007 şi e obligatorie. După pronunţarea ei s-ar fi impus modificarea legii siguranţei naţionale, ceea ce nu s-a făcut, motiv pentru care este posibil să se fi încheiat protocolul ICCJ - SRI.

"Eu cred că acesta e argumentul pentru care a fost încheiat acel protocol pentru că după decizia CEDO nu a existat un cadru legal în baza căruia instanţele să fie cele ce dispun interceptarea, nu parchetele", a explicat Tarcea.

Întrebată şi despre aşa-zisele liste negre de la Bruxelles, şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declarat:

„Am citit şi eu lista, recunosc că m-a surprins, pentru că nu obişnuim noi să ne interesăm de dosarele altor judecători şi e greu să acceptăm ideea că cineva din afară, nu neapărat a ţării, dar din exterior, se poate interesa de dosarele de la noi. (...) Am participat la numeroase misiuni MCV, la întâlniri MCV, toate aceste întâlniri sunt pregătite de Ministerul Justiţiei, deci nu exista comunicarea directă între Înalta Curte sau alte structuri din justiţie şi misiunea MCV, pentru că coordonatorul acestei activităţi este Ministerul Justiţiei, toată corespondenţa, tema de discuţie se derulează prin Ministerul Justiţiei. Recunosc că am fost şi eu curioasă după ce a apărut lista de dosare ce ascunde arhiva noastră şi mărturisesc că nu am găsit vreo adresă către noi prin care să ni se solicite relaţii cu privire la anumite dosare. De altfel, la întâlnirile la care am participat eu, ultima în martie a.c., niciodată nu am fost întrebaţi despre situaţii punctuale, cauze, nici nu cred că am fi permis, se discuta la modul general”.

Reamintim că referitor la aşa-zisele liste negre, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker preciza, într-un răspuns transmis premierului (răspuns pe care Dăncilă nu s-a grăbit să-l facă public) că întrebările considerate de parte din presă drept o listă neagră au fost concepute pentru a ajuta la pregătirea unei misiuni tehnice în noiembrie 2012 iar Comisia Europeană nu a solicitat informaţii referitoare la fondul cauzelor şi nu a intervenit niciodată în tratarea cazurilor individuale.

"Mecanismul de Cooperare şi Verificare a implicat încă de la început contacte strânse şi, mai important, cooperarea dintre Comisie şi autorităţile române. Corespondenţa de acum şase ani la care vă referiţi a fost parte a schimbului de informaţii dintre Comisie şi Ministerul Justiţiei în cadrul mecanismului în faza de monitorizare amănunţită în urma angajamentelor specifice ale guvernului român din iulie 2012 (scrisoarea din 17 iulie 2012) . Întrebările au fost concepute pentru a ajuta la pregătirea unei misiuni tehnice în noiembrie 2012 şi veţi observa că Comisia nu a solicitat informaţii referitoare la fondul cauzelor. Comisia nu a intervenit niciodată în tratarea cazurilor individuale.

Unul dintre reperele specifice ale mecanismului este: "Consolidând progresele înregistrate deja, efectuarea de investigaţii profesioniste, nepartizane, asupra acuzaţiilor de corupţie la nivel înalt". Acest lucru a putut fi evaluat numai prin primirea genului de informaţii solicitate în scrisoare. Mai exact, unul dintre domeniile de îngrijorare din acea perioadă a fost fiabilitatea gestionării dosarelor de corupţie la nivel înalt şi, mai ales, dacă astfel de cazuri au progresat până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Întârzierile procedurale constituiau la acel moment o sursă de îngrijorare, în special când exista riscul să intervină termenele de prescripţie. Asta explică de ce Comisia solicita informaţii privind stadiul dosarelor şi viitorii paşi procedurali, informaţii care în mod normal sunt oricum accesibile publicului. În raportul din ianuarie 2013, Comisia a fost în măsură să salute tratarea corespunzătoare a dosarelor de către instanţe. Întrucât Comisia a continuat să primească informaţiile necesare privind activitatea sistemului judiciar românesc, inclusiv privitor la gestionarea cazurilor de mare corupţie, în următoarele rapoarte managementul dosarelor nu a mai fost considerat un element central.

Profit de această ocazie pentru a reafirma că independenţa sistemului judiciar românesc şi capacitatea sa de a lupta împotriva corupţiei sunt pietrele de temelie ale unei Românii puternice în Uniunea Europeană. Cred că trebuie să ne concentrăm pe problemele care mai sunt de rezolvat şi să asigurăm progresele necesare, astfel încât să ne atingem obiectivul comun, şi anume închiderea Mecanismului prin îndeplinirea recomandărilor rămase", îi transmitea Juncker Vioricăi Dăncilă.