Persoanele vaccinate prezintă simptome asemănătoare cu COVID-ul de lungă durată cu proteine Spike detectabile [Studiu preprint]
Proteina Spike ar putea rămâne în celulele imunitare mai mult de 245 de zile după vaccinare, potrivit unui studiu preprint recent. Studiul a evaluat 50 de pacienţi care au dezvoltat simptome de lungă durată asemănătoare cu cele ale COVID după administrarea vaccinului anti-COVID-19, deşi niciunul nu fusese infectat cu virusul.
Autorii au extras celule imunitare de la 14 pacienţi post-vaccinali şi au descoperit că 13 dintre ei aveau proteină Spike în celulele lor imunitare. Persoanele vaccinate asimptomatice nu aveau prezenţă de proteină Spike.
Cercetătorii de la InCellDx, o companie de cercetare care produce platforme şi protocoale care testează şi tratează sindromul COVID şi sindromul post-vaccinal de lungă durată, au fost autorii lucrării.
Studiul lor anterior, publicat în 2022, a arătat că în cazul pacienţilor nevaccinaţi cu COVID de lungă durată, proteina Spike ar putea persista în celulele lor imunitare timp de 15 luni.
În ambele lucrări, proteinele Spike au fost detectate în monocite, celule imunitare care circulă în organism.
Aceste constatări indică faptul că persistenţa acestor proteine Spike a fost probabil motorul simptomelor COVID-ului de lungă durată şi a sindromului post-vaccinal, a declarat fondatorul InCellDx şi autorul principal al studiului, Dr. Bruce Patterson, pentru The Epoch Times.
"Aceste celule se leagă de vasele de sânge. Ele provoacă endotelită (inflamarea endoteliului) şi inflamaţie vasculară, care cred că acum a fost coroborată de mulţi ca fiind probabil unul dintre cele mai importante mecanisme patogene în cazul COVID-ului de lungă durată", a susţinut Dr. Patterson.
Rezervoarele de proteine Spike
"Monocitele sunt celule de curăţare a sistemului imunitar", a declarat Dr. Patterson. Monocitele funcţionează în mod similar cu modul în care o face personajul de jocuri video Pac-Man: ele cutreieră corpul şi înghit proteinele pe care le întâlnesc în calea lor.
În cazul COVID-ului de lungă durată, monocitele înghit proteina Spike, resturile virale ale virusului. În sindromul post-vaccinal, monocitele înghit proteinele Spike, pe care organismul le produce din vaccinul anti-COVID.
Aceste proteine Spike sunt apoi stocate în interiorul monocitelor, ceea ce face ca celulele să trăiască mai mult decât ar trebui. Longevitatea prelungită poate provoca inflamaţii, ceea ce duce la diverse simptome de lungă durată.
În cadrul studiului, dr. Patterson şi echipa sa au observat că pacienţii postvaccinali aveau niveluri semnificativ mai ridicate de monocite decât cei fără simptome postvaccinale. Pacienţii postvaccinali simptomatici au avut, de asemenea, o creştere clară a biomarkerilor inflamatori, în timp ce pacienţii asimptomatici nu au avut.
Dr. Patterson crede că, la momentul studiului, nu mai avea loc replicarea virală sau producerea de proteine spike de la vaccinuri. În schimb, proteinele Spike au persistat luni de zile din cauză că erau stocate.
El a motivat că, odată ce monocitele au înghiţit proteinele Spike, Spike-ul a deturnat programul de moarte celulară al celulelor, oprind moartea celulară "astfel încât acestea să devină celule cu viaţă lungă".
Un fenomen similar se întâmplă în cazul virusurilor HIV şi al hepatitei C.
Celulele monocite pot provoca inflamaţii. În special, monocitele neclasice, care traversează vasele de sânge, pot duce la inflamarea şi deteriorarea vaselor de sânge.
Mai multe studii au identificat vasculatură inflamată şi deteriorată ca fiind caracteristici centrale ale simptomelor de lungă durată ale COVID. Aceşti pacienţi au un nivel ridicat de substanţe chimice inflamatorii, care pot favoriza oboseala, coagularea sângelui, dereglarea sistemului imunitar şi nervos şi multe altele.
COVID lung vs. "Long Vax"
Recentul preprint (studiu nepublicat) arată, de asemenea, cât de mult timp pot fi diferenţiate COVID şi sindromul post-vaccinal.
În timp ce acelaşi lucru - persistenţa proteinelor Spike - cauzează probabil ambele afecţiuni, afecţiunile au profiluri chimice uşor diferite, în special în ceea ce priveşte nivelul de interleukină-8, sau IL-8.
IL-8 este un tip de citokină care ajută la atragerea celulelor imune către zonele de inflamaţie, a explicat dr. Patterson.
El a adăugat că medicamentele care blochează aceste citokine diferite ar trebui să rezolve simptomele. De exemplu, echipa sa a descoperit că factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-alfa) este o citokină care, atunci când este crescută, induce oboseală. Prin urmare, reducerea acestei citokine poate ajuta la diminuarea oboselii.
Alte citokine comune între COVID-ul de lungă durată şi afecţiunea numită "long vax (sindrom post-vaccinal de lungă durată)" includ sCD40L şi CCR5, care determină inflamaţia vasculară. O altă citokină, IL-6, semnalează inflamaţia sistemică.
Dr. Patterson a explicat că profilurile chimice distincte ale celor două afecţiuni se pot datora mecanismelor diferite de administrare: infecţia virală provoacă COVID de lungă durată, în timp ce inocularea provoacă sindromul post-vaccinal.
Protocolul de tratament
Dr. Patterson foloseşte acelaşi protocol pentru tratarea COVID-ului de lungă durată şi a sindromului post-vaccinal. Ambele tratamente presupun diminuarea inflamaţiei la nivelul vaselor de sânge şi în tot corpul.
Protocolul său include utilizarea maravirocului, un medicament împotriva HIV, şi a atorvastatinei, un tip de statină, pentru a viza inflamaţia vasculară.
Maravirocul blochează CCR5, un tip de citokină inflamatorie care cauzează inflamarea vaselor de sânge, în timp ce statinele se pot lega de receptorii din interiorul vaselor de sânge, blocându-i să se lege de monocitele inflamatorii.
Mulţi medici au găsit succese cu ivermectina, N-acetilcisteină (NAC) şi nattokinază, toate acestea fiind medicamente şi nutraceutice care ajută la descompunerea proteinei Spike din exterior.
El a explicat că medicamentele nu pot viza proteina Spike stocată în interiorul celulelor.
În februarie, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA (FDA) a aprobat studiul clinic al doctorului Patterson pentru a testa o combinaţie de maraviroc şi statine pentru tratarea COVID-ului de lungă durată.
Simptome post-vaccinare de lungă durată mascate sub formă de COVID de lungă durată
Rezultatele studiului implică faptul că unele persoane diagnosticate cu COVID de lungă durată pot suferi de fapt de simptome post-vaccinare.
"Dovezi că pun leziunile provocate de vaccinuri pe seama 'Covid-ului de lungă durată'?", a scris pe X dr. Lynn Flynn, expert în virologie şi boli infecţioase, citând preprintul.
Dr. Patterson a spus că simptomele raportate la aceşti pacienţi post-vaccinali "erau aproape identice cu simptomele din COVID de lungă durată", simptomele predominante fiind oboseala, neuropatia, ceaţa cerebrală şi durerile de cap. Pacienţii cu COVID de lungă durată dintr-un alt grup au raportat, de asemenea, aceste simptome.
"[Long vax] are o prevalenţă foarte scăzută, dar, deoarece miliarde de [oameni] sunt vaccinaţi, există un număr mare de persoane care au long vax", a adăugat el.
În afară de sindromul post-vaccinal, dr. Patterson a spus că pacienţii cu o exacerbare a bolii Lyme şi encefalomielita mialgică (sindromul oboselii cronice) au fost, de asemenea, etichetaţi ca pacienţi cu COVID de lungă durată din cauza unui diagnostic bazat pe simptome.
