Caligrafierea textelor creşte conectivitatea neuronală [studiu]
Caligrafie japoneză (Freepick)
În epoca noastră digitală, laptopurile şi smartphone-urile au devenit apendice pentru studenţi şi profesionişti deopotrivă. Dar noi cercetări sugerează că poate am dori să luăm o pauză de la toată această dactilografiere computerizată.
Un studiu recent din Norvegia a constatat că arta tradiţională a scrisului de mână implică părţi ale creierului pe care nu le implică atingerea unei tastaturi. Mişcările complicate implicate în scrisul de mână activează mai multe regiuni ale creierului asociate cu învăţarea decât dactilografierea.
Scrisul de mână vs. dactilografierea
Un nou studiu publicat în Frontiers in Psychology şi condus de Audrey van der Meer, cercetător în neuroştiinţe la Universitatea Norvegiană de Ştiinţă şi Tehnologie, a examinat diferenţele dintre scrisul de mână şi dactilografierea. Van der Meer şi echipa sa au analizat reţelele neuronale implicate în ambele activităţi pentru a descoperi impactul lor respectiv asupra conectivităţii cerebrale.
"Arătăm că, atunci când se scrie de mână, modelele de conectivitate cerebrală sunt mult mai elaborate decât atunci când se scrie la tastatură", a subliniat ea într-o declaraţie de presă. "Se ştie că o astfel de conectivitate cerebrală extinsă este crucială pentru formarea memoriei şi pentru codificarea de noi informaţii şi, prin urmare, este benefică pentru învăţare."
Cercetătorii au folosit electroencefalograme de înaltă densitate (EEG) pentru a colecta date de la 36 de studenţi universitari. Participanţii au fost invitaţi să scrie sau să tasteze cuvinte afişate pe un ecran prin apăsarea unor taste cu un singur deget.
Rezultatele au arătat că conectivitatea dintre diferite zone ale creierului a crescut substanţial atunci când scriau de mână. În schimb, dactilografierea nu a produs o creştere comparabilă a conectivităţii.
"Principală noastră constatare este că scrierea de mână este o excelentă stimulare a creierului pentru persoanele de toate vârstele", a declarat Van der Meer pentru The Epoch Times.
Scrierea pe un ecran tactil cu un stilou digital a produs mai multă activitate a reţelei neuronale decât dactilografierea pe o tastatură, a adăugat ea. "Cu cât sunt mai multe conexiuni în creier în timpul unei sarcini, cu atât mai mult creierul este folosit la întregul său potenţial".
De ce scrisul de mână rămâne esenţial
Formarea meticuloasă a literelor şi mişcările precise ale scrisului de mână stimulează substanţial modelele de conectivitate ale creierului implicate în învăţare, potrivit dr. Van der Meer. Acest lucru implică faptul că beneficiile observate cu stilourile digitale se pot aplica şi la stilourile şi hârtia tradiţionale. În schimb, lovirea repetitivă a tastelor de la tastatură a fost mai puţin stimulantă din punct de vedere mental. Ea a subliniat că acest lucru explică probabil de ce copiii învăţaţi să citească şi să scrie pe tablete se luptă adesea să facă diferenţa între literele care arată asemenea altora, dar în oglindă. Cercetătorii recomandă ca cei mici să primească cel puţin câteva lecţii de scriere de mână. "Formarea literelor de mână este o abilitate motorie fină complexă care pune la încercare creierul tânăr."
Copiii care învaţă prima dată prin intermediul tabletelor tind, de asemenea, să aibă o ortografie şi o recunoaştere a literelor mai slabe, probabil pentru că le lipseşte experienţa motrică de a scrie de mână fiecare literă, consideră Van der Meer.
Cu toate acestea, cercetătorii nu recomandă renunţarea la tehnologie. Aceştia sugerează o abordare echilibrată, folosind scrisul de mână pentru notiţele de curs pentru a optimiza învăţarea, în paralel cu păstrarea scrierii la tastatură pentru sarcini de scriere extinse. Constatările subliniază adaptarea metodelor de predare pentru a profita atât de instrumentele de scriere tradiţionale, cât şi de cele digitale.
Limitările studiului
Cercetarea nu prezintă o imagine completă, a declarat Dr. Juliann Paolicchi, neurolog pediatru la Northwell Health's Lenox Hill Hospital şi Staten Island University Hospital, care nu a fost asociat cu studiul.
Cercetătorii au folosit EEG-uri de înaltă frecvenţă pentru a înregistra activitatea cerebrală. Această metodă EEG are o rezoluţie spaţială slabă, ceea ce îi limitează capacitatea de a identifica funcţiile specifice ale regiunilor cerebrale. "Pentru funcţia spaţială a creierului, o analiză mult mai sofisticată se găseşte cu ajutorul imagisticii PET, care oferă o imagine directă a regiunilor cerebrale implicate într-o funcţie", a declarat Dr. Paolicchi.
În al doilea rând, grupul de dactilografiere a folosit doar un singur deget. Dr. Paolicchi a subliniat că tastarea tactilă corectă cu ambele mâini este mult diferită de tastarea simplistă cu unul sau două degete. "Atunci când se iau notiţe într-o sală de clasă - modelul pe care cercetătorii au încercat să îl recreeze - tastarea tactilă este mult mai frecventă la elevi decât cea simplistă, cu un singur deget, a precizat ea.
