Zăpadă ca-n copilărie, accesul interzis

Ştiţi unde sunt mulţi oameni imediat după ninsoare? În parc. Copii, părinţi, cu sănii sau fără. Iubitori de sporturi de iarnă, cu schi de fond, sau cu placa- depinde de parc. Cine credeţi că le-au întrerupt bucuria? Plugurile de zăpadă, care au trecut chiar de mai multe ori, au trecut şi a doua zi.
Zăpadă necuratata de pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei
Zăpadă necuratata de pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei (Eugen Horoiu/Epoch Times)

Pentru a nu mai fi luate prin surprindere de topirea zăpezii din trafic, primăriile au luat măsuri din timp. Zăpadă cărată cu un fel de tractor-camion. Nu ştiam că mai există asemenea utilaje de pe vremea când existau fabrici şi uzine şi le vedeam străbătând oraşul cu diverse încărcături.

Camioneta pe care am văzut-o eu, era asistată de vreo două buldozere care încărcau zăpada în remorcă. Privelişte destul de primitivă pentru 2016 şi pentru bugetul astronomic cheltuit pentru deszăpezire.

Oricum, intervenţia celor 3 s-a dovedit nesemnificativă de vreme ce odioşii coloşi de zăpadă murdară erau tot acolo… tot acolo unde-i ştim mereu, de la ninsoare până la topire- pe marginile trotuarelor, la intersecţii, pe lângă parcări.

Mi-am amintit brusc un video de pe facebook- o maşină de deszăpezit folosită în Rusia, care avea 2 palete care încărcau zăpada într-o chestie glisantă care o vărsa direct în remorcă. Nu o muta dintr-un loc în altul prin oraş, sau înafară oraşului, cu costuri mult mai mari, cum fac plugurile noastre la căderea zăpezii.

Mi-am zis că un astfel de 3 în 1, care e de 100 de ori mai eficient şi de 3 ori mai puţin costisitor decât cele 3 neajutorate utilaje româneşti, ar putea fi de folos şi pistelor de biciclete la care niciun om din primărie nu s-a mai gândit, dat fiind că nimeni din primării nu seamănă cu David Cameron sau cu prim-miniştrii olandez şi danez care merg cu bicicleta chiar şi la întâlniri oficiale.

Oricum, neavând decât o singură pistă, (sau două dacă o socotim şi pe aia de pe Buzeşti) nu zeci şi zeci ca-n ţările menţionate, s-ar fi putut curata şi cu tractoraşul de zăpadă. Ultima data, treaba a fost rezolvată de o mână de voluntari inimoşi.

Parţial înţeleg de ce atâta nepăsare - bicicliştii sunt încă o categorie nepopulară (să nu spun discriminată) şi în rândul şoferilor şi al pietonilor şi, mai ales, în ochii autorităţilor. Aşa încât nimeni nu-i dispus să le facă drumul mai uşor.

Dar se pare că nici la pietoni nu se gândesc cei din primării mai mult. Trotuarele, inclusiv cele centrale, au fost lăsate pe seama celor care plătesc amendă dacă nu le curăţă. Dar, porţiuni mari de trotuare care nu au pe nimeni care să plătească amendă, au funcţionat ca mici patinoare zilele trecute cât a fost mai frig. Acum, când s-au topit, formează bălţi în combinaţie cu acea clorură de calciu (antiderapantă) deloc prietenoase cu încălţămintea.

Paradoxal, singurele căi de acces pe unde se poate merge pe asfaltul curat, fără gheaţă, fără zăpadă topită sau alte inconveniente înafară „resturilor” lăsate de cei ce-şi plimbă câinii, sunt aleile parcurilor. Adică singurele care ar fi trebuit lăsate aşa cum erau, spre bucuria copiilor cu sănii, a iubitorilor de schi fond şi a iubitorilor de zăpadă, în general.

Parcurile sunt locuri unde citadinul intră în legătură cu natura. Şi pentru că sunt menite să te bucuri de natură aşa cum e ea, n-ar trebui făcut absolut nimic din anomaliile care le-am văzut doar în ultimii ani că se întâmplă- ciopârţirea gravă a copacilor, tăierea lor, betonarea, bordurarea şi alte intervenţii ne-naturale inestetice şi plătite din banii noştri.

La fel şi cu deszăpezirea lor. Ştiţi unde erau mulţi oameni imediat după ninsoare? În parc. Copii, părinţi, cu sănii sau fără. Iubitori de sporturi de iarnă, cu schi de fond, sau cu placa- depinde de parc. Cine credeţi că le-au întrerupt bucuria? Plugurile de zăpadă, care au trecut chiar de mai multe ori, au trecut şi a doua zi.

Rezultatul? Aleile goale de oameni ale parcului sunt complet curăţate iar trotuarele, pline de oameni sunt pline şi de gheaţă şi de bălţi.

Am văzut o poză cu un proiect de bloc de locuinţe (Casa Slalom) cu un acoperiş în formă de pârtie de schi de 326 de metri. În Kasahstan.

La noi am văzut o ştire cum că ANPC ar fi somat Metrorex să închidă metroul de la Victorei pentru că o femeie şi-ar fi prins piciorul în spaţiul dintre peron şi tren. Propabil că nu se va întâmpla asta, dar rămâne o problemă de fond. Nimeni nu caută o soluţie de remediere a cauzelor care generează problemele.

Mă întreb, dacă cineva cade pe gheaţă în faţa spitalului şi merge să reclame, ce măsură stupidă va găsi de cuviinţă autoritatea de protecţie a consumatorului? Să închidă accesul la trotuar sau să închidă spitalul? Oricum accesul pe foarte multe trotuare este deja închis din cauza pericolului căderilor de zăpadă de pe acoperişuri, sau a acoperişurilor infiltrate de apă, cu totul. N-ar fi totuşi, mai simplu, să se înlăture zăpada? Şi nu oamenii sau clădirile?

Poate ar fi mai bine ca şi hotărârile să le ia tot nişte oameni şi nu nişte automate închise în nişte birouri, care au uitat (sau, poate, n-au trăit niciodată?) că primul lucru pe care îl făceau când erau copii şi ningea, era să iasă afară unde era zăpada mai mare?

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii