"Vreau să mor în casa mea"- o româncă, transportată de urgenţă din Italia în România cu o ambulanţă

Ambulanţa de la Misericordia
Ambulanţa de la Misericordia

Ultima dorinţă a unei românce de 69 de ani, bolnavă în fază terminală, a fost îndeplinită. Deoarece cu avionul nu ar fi putut fi transportată, călătoria din Italia în România s-a efectuat cu o ambulanţă, fiind necesare 25 de ore. La scurt timp după sosirea în România, femeia a murit.

De la Empoli, Italia, la Oneşti în România, sunt aproape 1.800 de kilometri. Nu puţini, dar cum i se putea refuza ultima dorinţă Niculinei - o româncă în vârstă de 69 ani, care mai avea de trăit doar câteva zile - de a merge să moară acasă lângă cei dragi?

În secţia spitalului unde era internată, asistenta medicală şefă Adele Carli ştie ce înseamnă suferinţa: a lucrat ani de zile în Congo în cadrul Serviciului Internaţional de Voluntariat. Astfel că Adele încearcă să mute munţii să o ajute pe românca noastră.

În ambulanţă

Adele a sunat la asociaţia de voluntariat Misericordia din Empoli să vadă dacă se poate aranja un transport cu avionul. Dar un astfel de zbor delicat nu se poate face rapid: este nevoie de cel puţin cinci zile. Problema este că Niculina nu mai are cinci zile de viaţă. Deci, iată că s-a ivit ideea "nebună" de a o transporta cu ambulanţa, care a plecat imediat într-o călătorie de 25 de ore, fără oprire, cu excepţia pauzelor de alimentat cu benzină. Daniele Guazzini, în vârstă de 37 ani, şi Gianmarco Marconcini, în vârstă de 21 ani, au condus ambulanţa pe rând, iar Adele a supravegheat-o pe Niculina în ambulanţă.

Călătoria

Plecaţi de la Empoli, miercuri 1 februarie la ora 3:30, au sosit la Oneşti joi 2 februarie la ora 4.30. "A fost o călătorie foarte dificilă, atât pentru numărul de kilometri, cât şi din cauza stării critice a femeii", povestesc aceştia ziarului Il Tirreno.

"Teama că nu va rezista era mare. Dar Niculina a rezistat şi a fost conştientă tot timpul călătoriei, ea a realizat totul". A fost o călătorie foarte dificilă. "Ultima parte a fost într-adevăr o provocare, unii membri ai familiei ne-au condus pe drumur de ţară. A conduce ambulanţa în aceste condiţii necesită o mare concentrare, dar la sosire, am fost primiţi cu o căldură de nedescris: nu pot exprimate emoţiile pe care le-am experimentat".

După câteva ore de odihnă, echipa a luat drumul de întoarcere spre Italia, în aceeaşi zi, la ora 11.30. Mai târziu, la ora 22, a primit un telefon prin care erau informaţi că "Niculina a murit".