Voiculescu, indignat de cazul Lucan. Viaţa ca o afacere - cine are bani trăieşte, cine nu, la cimitir

La institutul unde opera de acum celebrul profesor Lucan, pacienţi recent înscrişi pe listele de aşteptare beneficiau de transplant, alţii care aşteptau însă de mult timp, nu.
Vlad Voiculescu
Vlad Voiculescu (Mihut Savu / Epoch Times Romania)

Sănătatea şi chiar viaţa oamenilor deveniseră o afacere la Institutul de Urologie şi transplant Renal de la Cluj Napoca, a relevat fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu, într-un interviu acordat digi24. Potrivit tehnocratului, la clinica unde opera Lucan - acum acuzat de DIICOT de delapidare - criteriile pentru a ajunge pe masa de operaţie pentru a face transplant nu erau respectate şi se ajungea la situaţia în care mulţi pacienţi făceau operaţie chiar în anul în care se înscriau pe lista de aşteptare, în timp ce, celor mai vechi le rămânea doar speranţa.

Pacienţii s-au plâns, nu o dată, că li s-a cerut bani pentru a li se face transplant. Parte dintre plângeri au ajuns şi la Vlad Voiculescu care, în calitate de ministru, a trimis anul trecut de două ori Corpul de control al Ministerului Sănătăţii la institutul unde opera şi medicul Mihai Lucan.

"Am avut sesizări, sesizări pe Facebook şi sesizări venite în plic la minister. Sesizări de la pacienţi în principal şi de la familiile acestora. Spuneau pe de o parte de condiţionarea actului medical la acel institut. Spuneau despre comportamentul unora din corpul medical, în mod specific de cel al domnului profesor Lucan. Spuneau că internarea se face de multe ori la spitalul privat, şi anume cel cu numele Lukmed, clinca privată situată în apropirea institutului.

Inspectorii descoperă ilegalităţi în modul de programare a operaţiilor de transplant. Din verificarea listelor de pacienţi care au beneficiat de transplant renal în perioda 2014-2016, inspectorii constată că mulţi au fost operaţi chiar în anul în care se înscriau pe liste. De exemplu, în 2015 au beneficiat de transplant 129 de pacienţi - 66 dintre aceştia intraseră în Registrul Naţional de Transplant fix în acel an. În 2016, la fel, din cei 77 de pacienţi care au beneficiat de transplant, 25 au aşteptat mai puţin de un an. Pe listele cu pacienţi în nevoie de rinichi sunt, încă, persoane înscrise încă din 2005", a declarat Vlad Voiculescu.

„Observăm că pentru a beneficia de un transplant renal sunt luate în calcul doar criterii de natură medicală care discriminează persoanele care sunt înscrise în Registrul Naţional de Transplant de mai mult timp. Astfel, absenţa unor criterii etice de genul timpului de aşteptare pe listă diminuează, considerabil, şansele unei persoane de a beneficia de un transplant”, se arată în raportul Corpului de control al Ministerului Sănătăţii din iunie 2016.

Fostul ministru a mai explicat cum se proceda cu operaţiile. Reamintim în context că Institutul de Urologie şi transplant Renal de la Cluj Napoca a ajuns în situaţia de a nu mai avea bani de salarii şi cu datorii uriaşe la furnizori. Cum s-a ajuns aici? Fostul management (Lucan) a înfiinţat o clinică privată unde erau operaţi peste 60% dintre pacienţi, iar la Institut se făceau mai mult îngrijiri pre şi post operatorii, pentru care Casa de Asigurări deconta în jur de 600 de lei pe persoană. Dacă operaţiile ar fi avut loc în spitalul de stat, Casa de Asigurări ar fi decontat până la 2.000 de lei, dar acest lucru se întâmpla rar, astfel că Institutul a rămas fără bani, arăta recent Protv.

"Există o listă la nivelul Institutului de transplant din Cluj. Această listă nu era însă respectată. Nu era o procedură clară prin care pacienţii să fie sunaţi atunci când exista un organ compatibil. Procedurile absolut jalnice care existau nu erau nici astea respectate, nu era personal care să aibă răspunderi clare în acest sens. Aveam de atunci semnale clare că lucrurile fie se încearcă să fie ascunse, fie corectate pe parcurs. Şi ceea ce a fost şocant pentru mine este agresivitatea cu care au fost întâmpinaţi membrii Corpului de Control.

Dacă avea nevoie de o intervenţie, era internat acolo, operat acolo şi recuperarea sau monitorizarea de după intervenţie se făcea la spitalul de stat. Ceea ce înseamnă că toţi banii, sau o majoritate covârşitoare, mergeau la spitalul privat, iar banii de la stat, pentru că CNAS acoperă anumite costuri, aceşti bani mergeau într-o proporţie covârşitoare la clinica privată."

Articolul integral poate fi citit aici

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne