"Sportul românesc – expresie a neputinţei!" - Scrisoare deschisă

Ignoraţi de-a lungul anilor de autorităţi, tinerii avertizează că dacă nu se va ţine cont de nevoile şi opiniile lor, vom putea uita de medalii în sport iar generaţii întregi vor fi afectate.
Tineri practicând sport
Tineri practicând sport (Student Sport)

În plin declin al sportului românesc, declin ce reiese şi din numărul mic de medalii obţinute la Rio, mai multe organizaţii ale studenţilor şi elevilor adresează o scrisoare deschisă decidenţilor din România, cerând ca tinerilor să li se dea ocazia să-şi exprime opiniile privind revigorarea sportului de masă, cu precădere a sportului şcolar şi universitar iar soluţiile propuse de ei să nu mai zacă prin sertare.

Scrisoarea va fi trimisă factorilor decidenţi - ministru al Sportului, al Culturii, Educaţiei, primari, şefi de consilii judeţene etc. - în contextul în care ministrul Sportului a lansat recent în dezbatere un controversat proiect de lege vizând mofidicarea legii sportului, proiect ce a stârnit numeroase critici şi urmează să lanseze şi Strategia Naţională pentru Sport pentru următorii 16 ani, strategie în care mulţi dintre cei implicaţi susţin că nu îşi regăsesc opiniile şi propunerile.

Redăm scrisoarea semnată de Asociaţia Student Sport, Consiliul Naţional al Elevilor, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, Consiliul Tineretului din România, Organizaţia de Tineret a Blocului Naţional Sindical şi Asociaţia Tinerilor Bucureşteni.

"Sportul românesc – expresie a neputinţei!

Nu avem medalii, dar suntem tineri!

Da, suntem tineri şi nu vrem lucruri speciale, nu cerem nimic absurd. Ne dorim să trăim normal, să studiem şi să învăţăm, şlefuindu-ne mintea, făcând în acelaşi timp mişcare, educaţie fizică şi sport, pentru sănătatea noastră. Ne dorim ca, îmbinând necesitatea cu plăcerea, să ne dezvoltăm plenar, integrându-ne şi răspunzând tuturor cerinţelor societăţii. Atât ideea de autodepăşire, cât şi cea de depăşire, specifice rasei umane, ne ţine angrenaţi într-o permanentă competiţie, ne determină să luptăm pentru ceva şi de ce nu, pentru socializare. Ne place, totodată, şi competiţia, fiindcă ne determină să luptăm pentru ceva. Şi, dacă în sport nu există competiţie, atunci unde?

Participăm, din când în când, invitaţi la competiţii unde este nevoie de noi pentru acel sponsor care aduce un venit organizatorului, însă pe când o competiţie a noastră? O competiţie a tinerilor sau a studenţilor?

Ne-am dori să simţim că aparţinem şi noi unei competiţii care să vină în întâmpinarea noastră, motivându-ne să devenim mai buni, mai apreciaţi de colegi sau de cei care vin şi ne privesc cu drag.

Ne dorim să fim învăţaţi, îndrumaţi de către acel profesor sau antrenor care să îşi dorească de la noi să participăm, apoi să câştigăm. Care să ne înveţe să câştigăm, dar, mai ales, să şi pierdem. Care să ne înveţe ce înseamnă respectul faţă de coleg, faţă de cel care ne arbitrează, faţă de adversar şi mai ales faţă de sportul practicat.

Nu ne sperie sau supără rezultatele sportivilor noştri prezenţi la Jocurile Olimpice de la RIO, suntem chiar onoraţi că aceştia au participat şi reprezentat ţara noastră în modul cel mai onorant cu putinţă, luptând în fiecare bătălie pentru a fi primul. Ne bucurăm pentru acest lucru şi îi felicităm din suflet, indiferent de rezultatele acestora.

Cu toate acestea, fără să fim ascultaţi în adevăratul sens al cuvântului, fără a fi chemaţi la masa negocierilor ce ne privesc direct şi, mai ales, fără să ni se dea şansa nouă, tinerilor, de a ne exprima opiniile privind revigorarea sportului de masă, cu precădere a sportului şcolar şi universitar, vor fi, în viitor, generaţii de tineri afectaţi şi, implicit, ne va lipsi aurul câştigat de viitorii sportivi.

Am propus atât de multe soluţii sau activităţi ce demonstrau o viziune amplă a noastră, a tinerilor, ca voce a societăţii civile sau ca glas ce sună uneori a disperare, însă fără rezultat, din păcate, toate acestea ajungând doar o simplă hârtie ce ocupă un loc într-un sertar al celor care ar trebui să fie lângă noi, dar, mai ales, pentru noi.

Când se va înţelege de către cel care are puterea de a decide asupra prezentului şi viitorului nostru că ne dorim să fim ascultaţi, să se ţină cont de nevoile noastre exprimate, să ne sprijine în a ne consolida identitatea noastră că tânăr şi student prin sport, să ne susţină în reprezentarea ţării noastre la diferite ramuri sportive la noi acasă sau în afara graniţelor, atunci vom putea spune că s-a făcut primul pas spre normalitate şi, mai ales, spre un viitor previzibil.

Dragi decidenţi, uitaţi-vă la noi, elevii şi studenţii, fiindcă de aici începe să se contureze un viitor pentru societatea românească, un viitor al celor care ne păşesc pe urme şi, mai ales, un viitor plin de onoare şi respect al celor care au fost lângă noi în prezent. De aceea, vă propunem să fiţi alături de noi în dezvoltarea unei identităţi a ”sportivului educat”, a unei identităţi privind sportul în şcoală şi universitate, dar, mai ales, asupra unei identităţi a elevului sau studentului prin sport.

Nu! Nu suntem medaliaţi mondiali sau olimpici, dar vrem să practicăm un sport!

Ne ajutaţi?

Semnatari:

Asociaţia Student Sport – Adrian Socaciu, preşedinte

Consiliul Naţional al Elevilor – Vlad Ştefan, preşedinte

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România – Vlad Cherecheş, preşedinte

Consiliul Tineretului din România – Mihai Dragoş, preşedinte

Organizaţia de Tineret a Blocului National Sindical – Marin Florian, preşedinte

Asociaţia Tinerilor Bucureşteni – Ionuţ Mirea, preşedinte"

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Sport