Solidaritate cu victimele abuzurilor. Marş pentru siguranţa femeilor

"Nu eşti singură!", au transmis sutele de persoane participante sâmbătă la marşul pentru siguranţa femeilor, eveniment prin care cetăţenilor li s-a reamintit că nu trebuie să rămânem indiferenţi la abuzuri şi că violenţa trebuie sancţionată ori de câte ori suntem martori. Căci mâine, victimă ai putea fi chiar tu, sau o persoană dragă ţie.
Marş pentru siguranţa femeilor
Marş pentru siguranţa femeilor (Centrul Filia)

Sute de persoane au luat parte, sâmbătă, în Capitală, la Marşul ”Împreună pentru siguranţa femeilor”. Aflat la cea de a treia ediţie, marşul din acest an s-a desfăşurat sub sloganul ”Nu eşti singură”, pentru a transmite un mesaj de solidaritate cu femeile supravieţuitoare ale abuzurilor şi violenţelor.

Prin iniţierea acestui eveniment, organizaţiile neguvernamentale şi-au propus să atragă atenţia asupra gravităţii fenomenului violenţei cu care se confruntă femeile din România:

- 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul sau cel puţin odată în viaţă (Studiul Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale 2014

- 25% dintre omoruri au avut loc în familie în 2015 (conform datelor Ministerului Public);

- 90% dintre victimele care cer ordin de protecţie sunt femei;

- doar 34 de agresori au fost condamnaţi definitiv în anul 2016, în raport cu 18.683 de fapte de violenţă în familie sesizate (infracţiuni conform art. 199, Cod Penal).

"În fiecare zi suntem martori la diferite forme de agresiune asupra femeilor, agresiuni care nu sunt sancţionate nici de comunitate, nici de statul român. Femeile sunt prizonierele unei culturi a violenţei în care victimele sunt sistematic decredibilizate, blamate şi stigmatizate. Sexismul, rasismul, clasismul, homofobia sunt încă obstacole cu care trebuie să se confrunte femeile atunci când vor să reclame agresiunile şi abuzurile.", consideră organizatorii.

În consecinţă, participantele la eveniment au cerut

- Să modifice de urgenţă legislaţia, astfel încât să existe ordinul de protecţie provizoriu, emis de Poliţie imediat după constatarea faptei de violenţă, care să asigure o protecţie reală şi rapidă.

– Să modifice de urgenţă Codul Penal, astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă victima îşi retrage plângerea.

– Să se sesizeze din oficiu în cazul violenţei împotriva femeilor pentru un număr de zile de îngrijiri medicale corespunzător realităţilor trăite de femei, nu de 90 de zile de îngrijiri medicale cum este specificat în prezent.

– Să existe personal specializat pentru cazurile de violenţă împotriva femeilor, care să ţină cont de riscul de re-traumatizare a victimei.

– Să se înfiinţeze centre specializate pentru cazurile violenţă sexuală, cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.

– Să se sesizeze din oficiu atunci când află că există cazuri de acte sexuale cu minore.

– Să existe colaborare între instituţii ori de câte ori este tratat un caz de agresiune în familie, viol, hărţuire sexuală, exploatare sexuală. Poliţia, justiţia şi sistemul medical trebuie să fie instituţii de suport real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism, pentru a le încuraja să aibă încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea.

– Să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte violenţa asupra femeilor şi să includă în educaţie noţiuni despre egalitatea de gen şi pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor.

– Să existe mijloacele legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.

''Ni s-a spus că marşul nu ajută efectiv femeile ce devin victime ale violenţei fie pe casă, pe stradă, locuri publice sau la locul de muncă. Dimpotrivă, cred că marşul este mai mult decât necesar în societatea noastră din mai multe motive. În primul rând că atrage atenţia societăţii în care trăim că nu trebuie să rămânem indiferenţi şi că trebuie să sancţionăm violenţa ori de câte ori suntem martori/martore. În al doilea rând pentru că reaminteşte autorităţilor statului că atâta timp cât nu adoptă legi potrivite şi nu înfiinţează servicii pentru victime femeile vor continua să se confrunte cu violenţa în tăcere şi fără sprijin. Şi nu în ultimul rând şi cel mai important, prin marş vrem să transmitem un mesaj tuturor acelor femei care trec prin situaţii de violenţă că nu sunt singure '', a declarat, la finele evenimentului, Carmen Gheorghe de la E-Romnja, unul dintre organizatorii marşului.