Singapore “găzduieşte” numeroase superpetroliere destinate stocării petrolului

Preţurile futures la petrol au crescut cu aproape un sfert începând cu luna aprilie, fiind stimulate de întreruperi severe cauzate de factori precum incendiile canadiene, acte de sabotaj în Nigeria şi războiul civil din Libia.

Totuşi, în Singapore, centrul de comercializare a petrolului pentru cea mai mare regiune consumatoare a lumii, Asia, se poate vedea o altă imagine: aceea a unui excedent global de petrol care a tras în jos preţurile cu peste 70% între 2014 şi începutul anului 2016 şi care este departe de a se fi terminat.

“Am venit în Singapore o dată pe an în ultimii 15 ani şi nu am văzut niciodată atât de multe petroliere nemişcate”, a declarat un comerciant european de petrol la o zi după ce a ajuns în oraşul-stat.

Fiind principalul centru comercial fizic pentru petrol în Asia, numărul de petroliere parcate lângă coasta din Singapore sau în apropierea apelor malaeziene este văzut ca un aparat de măsurare a sănătăţii industriei.

Luând în considerare acest lucru, pieţele de petrol sunt slabe: o flotă de 40 de superpetroliere este în prezent ancorată în apele de coastă ale regiunii şi sunt folosite pe post de depozite de stocare plutitoare.

Petrolierele sunt încărcate cu 47,7 milioane de bari de petrol, în cea mai mare parte fiind brut, înregistrând o creştere de 10% faţă de săptămâna precedentă, conform noilor date privind mărfurile publicate în Thomson Reuters Eikon.

Cantitatea respectivă este suficientă pentru a satisface cererea chineză pentru cinci zile lucrătoare, sugerând că întreruperile recente ale livrărilor – care au avut loc în principal în Americi, Africa şi Europa – nu au restrâns livrările în Asia, în condiţiile în care producătorii din Orientul Mijlociu menţin producţia de petrol la niveluri aproape record în încercarea de a câştiga cota de piaţă.

“Volumul de petrol stocat pe mare în Asia de Sud-Est – predominant în Singapore şi Malaezia – pare să fi crescut semnificativ”, a declarat Erik Broekhuizen, manager global pentru cercetare şi consultanţă în domeniul petrolului la compania newyorkeză Poten & Partners. “Volumele actuale sunt cele mai ridicate din ultimii cel puţin 5 ani”.

Mulţi participanţi pe piaţa fizică contestă informaţiile recente provenite de la jucători financiari precum Goldman Sachs care prevăd o creştere şi mai mare a preţurilor futures la petrol.

“Este improbabil ca preţurile să crească prea mult în condiţiile în care spectrul supraabundenţei este încă acolo”, a declarat Ralph Leszczynski, şeful departamentului de cercetare la compania Banchero Costa.

De fapt, nevoia pentru petrolul stocat este atât de puternică încât comercianţii cer băncilor să finanţeze nave de stocare în ciuda faptului că nu există niciun profit din moment ce se menţin preţurile actuale pentru combustibilul din petroliere.

“Primim un număr neobişnuit de mare de cereri pentru a finanţa nave de stocare”, a susţinut un angajat al unei bănci majore în Asia.

“Aceste cereri vin din partea comercianţilor ce sunt deplin conştienţi că nu vor obţine un profit din stocarea petrolului. Acesta nu este un comerţ, ci este vorba de piaţa petrolului care caută locuri pentru a stoca combustibilul nevândut”, a adăugat el.

Un angajat al unei bănci europene a declarat că, de la începutul acestui an, a avut loc o “creştere a interesului comercianţilor de petrol în finanţarea necesităţilor lor de stocare”, în condiţiile în care depozitele de pe uscat sunt aproape pline.

Ambii bancheri şi-au păstrat anonimatul, din moment ce nu au undă verde să discute cu mass media.

Stocarea petrolului pe nave poate fi profitabilă când preţurile pentru livrările viitoare de ţiţei sunt mai mari decât pe piaţa la vedere (spot market), un termen cunoscut sub numele de contango, atâta timp cât preţurile futures sunt suficient de ridicate pentru a compensa costurile pentru închirierea navelor de stocare.

Dar contango-ul pentru preţurile futures la ţiţeiul Brent au scăzut vertiginos de la 7,60 USD pe baril, cât erau în ianuarie 2015, la doar 4 USD la începutul acestui an, cu mult sub nivelul de 10 dolari despre care comercianţii susţin că este necesar pentru a face stocarea pe apă mai atractivă din punct de vedere financiar.

În condiţiile în care închirierea unei nave de tip VLCC (Very Large Crude Carrier), ce poate stoca 2 milioane de barili, ajunge la 40.000 de dolari pe zi, contango-ul nu este nici pe departe acolo unde ar trebui să fie pentru a fi profitabilă stocarea petrolului cu scopul vânzării ulterioare a acestuia.

“Stocarea pe apă este neatractivă din punct de vedere economic, ţinând cont de structura curentă a preţurilor futures pentru ţiţei”, a susţinut BMI Research săptămâna trecută.

În ciuda acestui lucru, BMI a precizat că “volumul de ţiţei în capacităţile de stocare plutitoare a crescut brusc în lunile recente”, adăugând că fenomenul este global, stocarea pe apă crescând cu 19,5% în primele trimestre ale anilor 2015 şi 2016.