Salvia - o excelentă plantă pentru menţinerea sănătăţii.

Frunze de salvie.
Frunze de salvie. (Epoch Times)

Se spune în popor că "cine are salvie în grădina lui nu are nevoie de doctor".

Într-adevăr, salvia este o plantă medicinală cunoscută încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile sale terapeutice. Era considerată sacră, dăruită oamenilor de către zei. Numele ei provine din verbul latin „salvere", care înseamnă „a salva". Romanii o recoltau folosind un ritual special: îmbrăcaţi ''în tunică albă, desculţi, cu picioarele bine spălate'' şi fără a întrebuinţa obiecte din fier. Dioscoride, Galen si Plinius cel Bătrân recomandau salvia pentru efectele sale diuretice, hemostatice, emenagoge şi tonice.

Salvia este originară din regiunea mediteraneană, dar naturalizată în multe părţi ale lumii. La noi în ţară se cultivă în judeţele Ialomiţa, Ilfov, Dolj, Teleorman. Florile salviei au o culoare albastru violaceu, grupate în influorescenţe. Mai este cunoscută ca plantă ornamentală şi aromatizantă. Are un miros plăcut, frunzele proaspete ale acesteia fiind adăugate alimentelor (în special mâncărurilor mai grele: friptură de porc, vânat) cărora le conferă un gust uşor amărui, ce acţionează ca tonic digestiv. În Orientul Mijlociu este folosită pentru a condimenta friptura din carne de oaie.

Medicinal, salvia se întrebuinţează intern sub formă de: infuzie, pulbere sau tinctură, iar extern: comprese, cataplasme, gargară, sau prin inhalarea uleiului volatil obţinut din frunze. Conţine substanţe cu efect antiseptic, antimicrobian şi antiinflamator, dar şi cu proprietăţi coleretice, sedative, depurative, antitermice, expectorante, tonice, carminative, estrogene, astringente.

Este utilizată pentru dezinfectarea căilor respiratorii. În caz de gripă reduce febra, calmează tusea şi elimină secreţiile bronşice. În gingivite, abcese dentare, afte, amigdalite se face gargară de câteva ori pe zi cu o infuzie din 2 linguriţe de plantă la 100 ml apă.

Constituie un excelent remediu în balonări, aerofagie, digestie dificilă sau lentă, afecţiuni hepatice, ale stomacului, combaterea meteorismului şi a disconfortului abdominal, măreşte secreţia biliară, şi este adjuvant în tratamentul diabetului (efect hipoglicemiant) şi în hiperlipidemie.

Stimulează capacitatea de concentrare şi de memorare, utilă în stările de panică sau de anxietate, în perioadele de suprasolicitare intelectuală, în boli degenerative (Alzheimer).

Salvia mai este folosită împotriva transpiraţiei excesive, a tulburărilor legate de menopauză şi ciclu menstrual neregulat, abundent sau dureros, şi de asemenea, contribuie la creşterea fertilităţii femeilor.

O cură de 2-3 luni cu infuzie de salvie (2-3 căni pe zi) ajută la eliminarea toxinelor din corp, datorită efectului său depurativ.

Întăreşte gingiile şi este indicată pentru smalţul dinţilor: dinţii frecaţi cu frunze de salvie devin albi şi strălucitori. De altfel, extractul de salvie este inclus în pasta de dinţi naturală.

Tenul obosit şi ofilit poate fi revitalizat aplicând comprese cu infuzie de salvie care au un uşor efect astringent, echilibrează metabolismul şi, în special, cel al glandelor sebacee (efect antiacneic), contribuie la vindecarea rănilor.

Dacă dorim să colorăm firele albe de păr putem folosi decoctul de salvie. Clătirea finală a părului şaten cu infuzie de salvie îi redă acestuia strălucirea. Alături de alte plante (urzică, mesteacăn, cimbru), întăreşte şi hrăneşte rădăcina firului de păr, activând circulaţia sângelui, elimină mătreaţa, stimulează creşterea părului. Conform medicinei tradiţionale chineze, pierderea părului s-ar datora şi deficienţei funcţiei renale din cauza excesului de proteine animale.

In India, arderea frunzelor de salvie constituia un mijloc de purificare a încăperilor. Uleiul volatil din salvie poate fi pus în lampa aromatizantă sau în apa de ­baie.

În industria cosmetică, salvia este utilizată pentru prepararea cremelor, a săpunurilor şi a şampoanelor datorită substanţelor antioxidante dar şi în industria parfumurilor.

Planta este contraindicată persoanelor care suferă de epilepsie, copiilor cu vârste mai mici de 10 ani, femeilor în timpul sarcinii sau celor care alăptează.