Pot oamenii să trăiască într-adevăr ani de zile fără să mânânce sau să bea? (video)

(Matka_Wariatka / iStock / Hlib Shabashnyi / iStock)

Universul este plin de mistere care provoacă teoriile şi cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi noi. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Oamenii de ştiinţă au investigat câteva cazuri extrem de mediatizate de oameni care pretind că nu mâncă sau beau ani întregi, dar rămân sănătoşi. Investigaţiile ştiinţifice care au sprijinit aceste afirmaţii, însă, au rămas controversate.

Tradiţia afirmă de mult timp că cei care se retrag din societate pentru a medita şi cultiva în munţi pot fi capabili să supravieţuiască fără hrană şi apă, aşa cum făceau si sihaştrii la noi. Se spune că trupurile lor intră într-o altă stare, şi, din moment ce hrana le-ar împiedica concentrarea în meditaţie, sunt capabili să depăşească supranatural această nevoie.

Se spune deobicei despre corpul uman că poate supravieţui doar câteva zile fără apă, şi nu mai mult de 30 la 40 de zile fără hrană. Unele persoane care au fost inspirate de aceste afirmaţii de post continuu, prelungit, au încercat ele însele şi au suferit deteriorări dramatice ale stării de sănătate şi chiar au murit ca rezultat.

Ram Bahadur Bomjon, un tânăr budist

În 2005 un tânăr budist din Nepal, Ram Bahadur Bomjon, a meditat, potrivit relatărilor, timp de opt luni fără hrană sau apă, separat de orice contact exterior de un gard. Un echipaj al Discovery Channel l-a filmat timp de patru zile şi nopţi consecutive ca să confirme că pentru această perioadă de timp, el nu a avut nicio alimentare externă, după cum se arată în special, “The Boy With Divine Powers” (Băiatul cu puteri divine).

"După 96 de ore de filmare, Ram a sfidat ştiinţa modernă prin continuarea meditaţiei şi a rămas în viaţă", s-a afirmat în documentar. Dacă a fost o farsă, au spus producătorii documentarului, a fost una foarte elaborată şi executată cu pricepere.

Unii au declarat echipei de la Discovery Channel că postul de acest tip este, de obicei ascuns de public, şi că face parte din practicile spirituale secrete.

Hira Ratan Manek, cel ce priveşte Soarele

Hira Ratan Manek din India este un inginer mecanic indian pensionar care a început să reînvie o veche tradiţie de a privi Soarele din anii 1990. El susţine că, din 1995, el a trăit din energia solară, de care se îmbibă prin privitul Soarelui în timp ce Soarele răsare şi apune, şi, doar ocazional bea ceai, cafea şi lapte bătut.

Zvonurile că NASA l-au studiat Manek şi i-au confirmat capacitatea sa uimitoare au stârnit controverse în jurul lui. Manek i-a spus Dr. Mercola, care a scris despre privitul Soarelui pe blogul său: "Mass-media, uneori, relatează lucruri în grabă, nu am spus nimic despre NASA. Cei care cred, cred, iar cei care nu cred, pentru ei, orice explicaţie nu va funcţiona. "

Neurologul indian Dr. Sudhir Shah şi-a exprimat sprijinul entuziast pentru Manek, confirmând natura reală a postului său permanent.

În documentarul din 2011 "Mănâncă Soarele", regizat de Peter Sorcher, Manek este declarat o fraudă. Manek a fost fotografiat cu alimente solide, potrivit documentarului, deşi indianul afirmă că doar s-a fotografiat cu ele. Documentarul prezintă o scrisoare despre care notează că a fost scrisă de către Manek în care acesta îşi cere scuze pentru că a minţit despre faptul că nu se hrăneşte. Manek nu a admis, totuşi, niciunde în altă parte acest lucru.

Optometrist B. Ralph Chou avertizează împotriva pericolelor privitului Soarelui.

Optometrist B. Ralph Chou avertizează împotriva pericolelor privitului Soarelui într-un articol de pe site-ul NASA: "Singura dată când Soarele poate fi vizualizat în condiţii de siguranţă cu ochiul liber este în timpul unei eclipse totale, atunci când Luna acoperă complet discul Soarelui. ... Chiar şi atunci când 99 la sută din suprafaţa Soarelui (fotosfera) este acoperită în timpul fazelor parţiale ale unei eclipse solare, partea vizibilă rămasă a Soarelui este încă suficient de intensă pentru a provoca arsuri de retină, chiar dacă nivelurile de iluminare sunt comparabile cu amurgul".

Prahlad Jani, yoghin indian

Dr. Shah l-a susţinut în mod similar şi pe Prahlad Jani, un yoghin care susţine libertatea faţă de cerinţele obişnuite ale corpului uman. De la 22 aprilie la 6 mai 2010, Shah şi o echipă de cercetători au declarat că l-au menţinut pe Jani sub supravegherea constantă şi că Jani nu mânca sau bea în acest timp.

Cercetarea a fost făcută publică printr-un post de televiziune din India. Sanal Edamaruku, autor şi preşedinte al Asociaţiei Raţionaliştilor Indieni, a criticat cercetarea ca fiind deficitară. Într-un articol pentru The Guardian, el a scris despre unele lacune pe care le-a observat: "Un clip video oficial a arătat că Jani se muta, uneori, din câmpul camerei de supraveghere; lui i-a a fost permis să primească discipoli şi chiar putea părăsi camera de testare, sigilată, pentru a sta la soare; iar activităţile sale periodice de gargară şi baie nu au fost monitorizate suficient, şi aşa mai departe".

Michael Werner, un chimist occidental

Nu doar cultivatorii spirituali orientali sunt cei care pretind existenţa fără hrană. Dr. Michael Werner a practicat privitul la Soare şi susţine că a trăit ani de zile fără alimente. Rezumatul oficial al cărţii sale, "Viaţa din Lumină: Este posibil să trăieşti fără hrană?" Un om de ştiinţă relatează experienţele sale" afirmă:" Michael Werner prezintă un nou tip din provocare pentru sceptici. Un om de familie în jur de 50 de ani, cu un doctorat în chimie şi este directorul general al unui institut de cercetare în Elveţia. În acest raport remarcabil Werner descrie cum a încetat să mai mănânce în 2001 şi a supravieţuit foarte bine fără alimente de atunci. De fapt, el pretinde că se simte chiar mai bine! Spre deosebire de cei care au realizat această performanţă în trecut, Werner este un om obişnuit, care trăieşte o viaţă deplină şi activă. "

Ar putea melatonina să aibă ceva de a face cu asta?

Blogul Q4LT speculează că melatonina - un hormon găsit în corpul uman legat de ciclurile de somn şi metabolism - ar putea avea ceva de-a face cu capacitatea de a supravieţui fără hrană. Q4LT investighează o varietate de probleme legate de glanda pineală din creier, producţia de melatonina, şi multe altele. Un articol Q4LT intitulat, "Realizarea unui studiu al "Imposibilului", subliniază faptul că melatonina este factorul cheie în reglementarea proteinei adenozin trifosforic (ATP).

ATP este fundamental în depozitarea şi eliberarea de energie în celulele noastre. Q4LT citează mai multe studii ştiinţifice efectuate în ultimii ani care arată că melatonina poate normaliza producţia de ATP. Glanda pineală din creier produce melatonina. Glanda pineală a fost identificată, de asemenea, în tradiţiile spirituale orientale ca fiind sediul conştiinţei umane, o legătură fiziologică cheie pentru spiritul unei persoane.

Deşi nu se poate spune că mărirea producţiei de melatonină - probabil motivată de un anumit efect al meditaţiei asupra glandei pineale - ar putea să-i permită unei persoane să trăiască total fără hrană sau apă ani buni, este interesantă ipoteza că aceasta ar putea avea un anumit efect în această privinţă.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Societate, cultură