Planeta pitică Haumea surprinde astronomii: are doi sateliţi şi un inel [video]

Noile observaţii arată că steaua, în formă de elipsoid, are o lungime de 2.322 de kilometri

Planeta pitică Haumea şi inelul său
Planeta pitică Haumea şi inelul său (ilustraţie IAA-CSIC/UHU)

Ciudata planetă Haumea - aproape la fel de mare ca planeta pitică Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi), dar nu este rotundă ci seamănă mai mult cu un pepene - a oferit astronomilor o nouă surpriză. Cu toate că nu este o planetă uriaşă, ea are un inel de aproximativ 70 de kilometri grosime în jurul său.

Descoperirea publicată vineri, 13 octombrie, în revista Nature, a fost posibilă datorită unei campanii internaţionale de observare a acestei planete, conduse de José Luis Ortiz de la Institutul de Astrofizică din Andaluzia (CSIC), Spania. Studiul a fost efectuat cu ajutorul a douăsprezece telescoape din şase ţări.

În data de 21 ianuarie 2017, astronomii au profitat de o ocultaţie, trecerea planetei pitice prin faţa stelei URAT1 533−182543, pentru a o observa din zece locaţii diferite cu 12 telescoape. Rezultatele au permis descrierea mult mai exactă a caracteristicilor planetei. Astfel, Haumea are formă de elipsoid, cu cea mai mare axă estimată la minim 2.322 km, cu peste 300 km mai mare decât se credea până acum.

În plus, astronomii au identificat un inel cu o lăţime de 70 km care se află situat la aproximativ 1.000 km de suprafaţa lui Haumea. Inelul este situat în acelaşi plan cu ecuatorul planetei pitice şi orbita satelitului Hi’iaka. Conform calculelor, inelul se roteşte de trei ori mai repede decât Haumea. Descoperirea reprezintă primul caz de planetă pitică cu inel planetar.

Inelul planetei pitice Haumea sugerează că şi alte obiecte din Centura Kuiper ar putea avea o configuraţie similară, deschizând o nouă arie de cercetare a obiectelor transneptuniene. „Această constatare sugerează că inelele nu sunt atât de rare în sistemul solar aşa cum se credea anterior“, notează într-un alt articol publicat în revista Nature, dr. Amanda Sickafoose, astronom în cadrul Observatorului Astronomic din Africa de Sud (SAAO).

José Luis Ortiz de la Institutul de Astrofizică din Andaluzia a organizat un consorţiu ştiinţific internaţional pentru a obţine cât mai multe date în timpul celor aproximativ două minute cât ar fi durat ocultarea. "În ultimii doi ani, munca de pregătire a observării a fost intensă", recunoaşte el. Documentul ştiinţific în care sunt prezentate rezultatele este semnat de astronomi din 53 de instituţii din 14 ţări.

"Am reuşit să reconstruim cu precizie forma şi dimensiunea planetei pitice Haumea", spune José Luis Ortiz. "Este mult mai mare, mai puţin reflectantă şi mult mai puţin densă decât se credea anterior".

Situată în acest moment departe de Soare, la fel ca Pluto, Haumea a nedumerit astronomii încă de la descoperirea sa. A fost observată în 2004 şi clasificată iniţial drept un asteroid din Centura Kuiper. În 2005, astronomii au descoperit că are şi doi sateliţi: Hiʻiaka şi Namaka. Ulterior, odată cu „retrogradarea” planetei Pluto, Haumea a fost inclusă în categoria planetă pitică, alături de Ceres, Eris, Makemake şi Pluto. Aflată la aproximativ 50 UA (unităţi astronomice, distanţă medie de la Pământ la Soare), Haumea este dificil de observat în condiţii obişnuite. Uniunea Internaţională a Astronomilor au numit-o Haumea în onoarea zeiţei fertilităţii din Hawaii.

Haumea, spre deosebire de alte planete pitice, precum Pluto, nu are atmosferă

Observaţiile arată cum lumina stelei dispare brusc, în loc să se stingă treptat, când începe ocultarea. Când se termină, reapare brusc. Aceasta înseamnă că Haumea, spre deosebire de alte planete pitice, precum Pluto, nu are atmosferă.

Dar observaţia cea mai izbitoare a constat în două scurte străluciri ale stelei care au avut loc cu câteva secunde înainte şi după ocultare. O analiză detaliată a acestor sclipiri a făcut posibilă deducerea faptului că acestea sunt provocate de un inel planetar care orbitează în jurul Haumeei, la aproximativ 1.000 de kilometri distanţă de suprafaţa sa. Originea inelului este încă necunoscută, recunosc astronomii.

Articol ştiinţific de referinţă: Nature: The size, shape, density and ring of the dwarf planet Haumea from a stellar occultation