Iohannis în Turcia: altă vizită neinspirată

Nici că se putea un moment mai prost în care preşedintele României, Klaus Iohannis, să se deplaseze în Turcia pentru a se afişa cu Erdogan, care calcă în picioare presa critică şi orice opoziţie.
Klaus Iohannis împreună cu Recep Tayyip Erdogan 23 martie 2016 în Ankara.
Klaus Iohannis împreună cu Recep Tayyip Erdogan 23 martie 2016 în Ankara. (ADEM ALTAN/AFP/Getty Images)

Lipsă de inspiraţie, ignoranţă, inadecvare, altă agendă? Care ar putea fi explicaţia pentru care preşedintele României n-a amânat vizita la partenerul strategic din NATO, care se află în primă derivă autoritaristă. Să nu fi ştiut domnul Iohannis că principalul cotidian de opoziţie Zaman a fost la propriu luat cu asalt de forţele de ordine şi confiscat, astfel ca Erdogan să zâmbească a doua zi de pe prima pagină? Sau că oricine îl critică pe preşedintele turc riscă închisoarea, iar libertatea de exprimare a fost abolită de facto?

În orice caz, Iohannis începe să semene tot mai mult cu Victor Ponta, contracandidatul său la alegerile prezidenţiale, în special în ceea ce priveşte politica de apropiere faţă de Turcia. Simptomatic, Ponta chiar a salutat vizita lui Iohannis pe Facebook prin mesajul: ”Apreciez şi consider binevenită vizita oficială a Preşedintelui Iohannis la Ankara! Parteneriatul strategic între România şi Turcia trebuie continuat şi aprofundat indiferent de schimbările politice de la noi! Turcia este cel mai important partener economic al României din afara UE. Este singurul partener militar semnificativ în Marea Neagră, partenerul obligatoriu al UE pentru criza din Siria şi problema refugiaţilor şi este singura ţară care a avut curajul să îi dea o ripostă adevărată lui Putin şi agresiunilor Rusiei!”.

Minunat, prin urmare Iohannis şi Ponta la unison continuă apropierea de Turcia aflată în plină derivă autoritaristă. Proiectul de soft power al lui Recep Tayyip Erdogan numit mega-moscheea de la Bucureşti merge înainte, cu banii Ankarei şi binecuvântarea noului preşedinte, care a confirmat că s-a ajuns în faţa solicitării autorizaţiei de construcţie şi că se lucrează la documentaţie.

Am explicat într-un articol mai vechi ce urmăresc Erdogan şi AKP prin construirea de moschei peste tot în Balcani şi cum încearcă recuperarea influenţei în statele balcanice dominate multă vreme de Imperiul Otoman, prin soft power, în conformitate cu doctrina neo-otomanismului. Scriam la momentul lansării temei mega-moscheei de la Bucureşti că în România se dă o ”luptă” pentru influenţa asupra comunităţii musulmane între turco-tătarii tradiţionali şi imamii veniţi din ţări arabe şi că de aceasta încearcă să profite de Turcia lui Erdogan pentru a redresa soft power-ul, pierdut după ruptura cu mişcarea Fetullah Gulen.

Problema mare nu este că se construieşte o moschee, ci că ea este finanţată din bani turceşti pentru scopuri politice. La fel de problematic este că dincolo de acest proiect de soft power, parteneriatul strategic România-Turcia nu are prea multă consistenţă. Revenind la aserţiunea lui Ponta că Turcia este singurul partener militar semnificativ la Marea Neagră, trebuie să ne amintim că Turcia şi Rusia au zădărnicit orice iniţiative ale României la Marea Neagră, precum Sinergia Mării Negre. Grecul Dimitrios Triantaphyllou, director la Center for Internaţional and European Studies în cadrul Universităţii Kadir Has, explica într-un interviu acordat Epoch Times că Rusia şi Turcia nu acceptă implicarea UE în zona Mării Negre. Astfel că aceasta rănâme dominată de cele două ţări.

Este adevărat că acum Turcia reprezintă o contrapondere foarte necesară la Rusia, care transformă Crimeea într-o garnizoană şi ameninţă să schimbe radical raportul de forţe la Marea Neagră, dar nici pe dimensiunea aceasta parteneriatul Turcia-România nu are consistenţă.

Apoi într-un parteneriat strategic ar trebui să existe reciprocitate, iar acesta nu este cazul aici. Guvernul român acordă un teren de 11.000 de metri pătraţi pentru construirea unei mari moschei la Bucureşti, în timp ce autorităţile turce nu aprobă o biserică ortodoxă la Istanbul, ci doar o mică capelă şi un cămin pentru pelerini.

Această inegalitate între parteneri nu a părut să-l deranjeze deloc pe Klaus Iohannis, care a vizitat împreună cu soţia Biserica "Sfânta Muceniţă Paraschevia", singurul lăcaş de cult al comunităţii române ortodoxe din Istanbul, dar n-a spus niciun cuvânt despre chestiunea reciprocităţii şi nevoia unei biserici ortodoxe la Istanbul în conferinţa de presă comună cu Erdogan.

Să nu fi ştiut domnul Iohannis că principalul cotidian de opoziţie Zaman a fost la propriu luat cu asalt de forţele de ordine şi confiscat, astfel că Erdogan să zâmbească a doua zi de pe prima pagină? Sau că oricine îl critică pe preşedintele turc riscă închisoarea, iar libertatea de exprimare a fost abolită de facto?

Criza refugiaţilor

Semnalul dat de preşedintele Iohannis, fie că a vrut sau nu, a fost unul foarte bizar, şi anume că a venit doar la plimbare să-l legitimeze pe Erdogan în plin derapaj antidemocratic, pe principiul escapadei lui Ponta la Baku pentru a sta în spatele aceluiaşi preşedinte turc şi a preşedintelui rus Vladimir Putin în tribună.

Preşedintele turc s-a referit concret la volumul schimburilor comerciale, pe care-l vrea crescut de la 5,4 miliarde de dolari anul trecut la 10 miliarde anul acesta, şi la sprijinul pe care Turcia îl va acorda Muftiatului pentru construirea moscheei la Bucureşti. În plus, a mai repetat că regimul său combate terorismul – fie că este vorba de separatiştii kurzi din PKK, fie de alte grupări din Siria, dar n-a menţionat explicit Statul Islamic. În plus, el a afirmat că unul dintre atentatorii de la Bruxelles a fost arestat anul trecut în Turcia şi că autorităţile belgiene fuseseră avertizate, dar au ignorat acest lucru. Problema este ca şi în cazul atentatelor teroriste din Turcia din ultima vreme au tot fost avertizări, dar autorităţile nu au reuşit să le prevină şi să asigure securitatea cetăţenilor.

Klaus Iohannis în schimb s-a mulţumit să reitereze că România consideră ”că Marea Neagră este de importanţă strategică nu doar pentru securitatea din regiune, ci şi pentru cea euro-atlantică şi trebuie să beneficieze de o atenţie sporită. Turcia, ţară în care se află mulţi refugiaţi, joacă un rol cheie în soluţionare actualei crize, atât din punct de vedere umanitar cât şi al controlului fluxului migraţiei”. Nu a spus nimic despre ce aşteaptă România să obţină de la Turcia, din parteneriatul strategic.

Mai mult, preşedintele român a salutat acordul UE-Turcia, exprimându-şi speranţa ”că va duce la reducerea sau chiar la stoparea fluxului de migranţi ilegali care pătrund din Turcia în UE”. Din păcate acest acord are multe neclarităţi, aşa cum arătam într-un articol recent, şi chiar importanţi experţi turci se îndoiesc că el va funcţiona.

Iohannis salută un act prin care UE devine şi mai dependentă de Turcia şi îşi trădează valorile, închizând ochii la încălcările drepturilor omului din această ţară şi făcând concesii care nu-i vor face bine pe termen lung.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii