Idiom chinezesc: "Învăţătorul cu mielul slab" Păstrează ce e mai bun pentru ceilalţi
Împăratul Guangwu Di (光武帝) (6 î.Hr.- 57 d.Hr.), cel dintâi suveran al Dinastiei Han de Est, a întemeiat un institut de studii confucianiste avansate. Principalii profesori ai institutului purtau denumirea de „boshi” (博士).
Printre aceştia se afla şi Zhen Yu (甄宇), un cărturar cu suflet curat, onest şi plin de modestie, care avea dorinţe puţine, şi care, adesea, refuza smerit beneficiile personale care i se ofereau.
La finele fiecărui an, împăratul obişnuia să ordone recompensarea fiecărui boshi cu câte un miel.
Demnitarul desemnat să împartă oile avea deseori probleme cu această procedură, fiindcă oile difereau foarte mult ca mărime – unele erau de dimensiuni mari, altele mici, unele erau grase, altele slabe.
Într-un an, demnitarul a sugerat fie să tranşeze oile pentru a distribui carnea în mod egal, fie să tragă la sorţi.
Auzind aceste cuvinte, Zhen Yu a făcut un pas înainte, cerând mielul cel mai mic şi mai slab. Toţi ceilalţi profesori s-au ruşinat văzând acestea. De atunci, nu au mai apărut discuţii despre împărţirea oilor.
Împăratul Guangwu Di a auzit despre aceste fapte şi a fost foarte impresionat de comportarea lui Zhen Yu. Într-una din zile, suveranul s-a interesat în mod special de Zhen Yu la curtea imperială: „Unde este acel boshi cu mielul slab?” a întrebat împăratul.
Din acel moment, Zhen Yu a căpătat porecla „Boshi cu mielul slab”, (瘦羊博士, pronunţat "shòu yang bo shi"), ajungând să se bucure şi de o mare preţuire atât din partea demnitarilor aflaţi la guvernare, cât şi din partea cetăţenilor de rând. Graţie măreţului său talent şi calităţilor sale virtuoase, Zhen Yu a fost degrabă avansat în ierarhie, devenind la scurtă vreme chiar învăţătorul prinţesei.
Generaţiile de mai târziu au folosit expresia „boshi cu mielul slab” pentru a-i lăuda pe oamenii care iau problemele uşor, atunci când vine vorba de interesele proprii şi de câştigurile personale, oameni care sunt capabili să se stăpânească, păstrând totodată ce este mai bun pentru ceilalţi.
Un alt idiom chinezesc ce ilustrează acelaşi sens este 克己讓人 (ke ji rang ren). Acesta presupune înfrânarea şi tratarea celorlalţi cu deferenţă, precum şi cedarea în faţa lor. Sau, cu alte cuvinte, acordarea priorităţii celorlalţi, într-o manieră plină de respect şi curtoazie.
