Germania îşi aduce acasă o parte din aurul înstrăinat. Întrebările, însă, persistă

Banca Centrală a Germaniei (Bundesbank), responsabilă cu administrarea rezervei naţionale de 3.381 de tone de aur, oficial a doua din lume după cea a Statelor Unite, a avut mari probleme în 2012 când au circulat zvonuri că s-ar putea ca o parte sau majoritatea celor 2.000 de tone de aur depozitate în New York, Londra şi Paris să nu se mai afle acolo, că ar fi fost topite, concesionate, sau vândute.

Anii 2012 şi 2013 au fost marcaţi de importuri extrem de masive de aur de către guvernul comunist de la Beijing - estimate neoficial la 5 mii de tone. La sfărşitul lui 2013, un material MSNBC din preajma Anului Nou transmitea că inclusiv seifurile masive din Banca Angliei, odată pline de aur, ar fi fost nu foarte pline. Întreaga lume suspecta jocuri murdare, având în vedere că în ciuda achiziţiilor masive ale Chinei (care îşi "diversifica" protofoliul) şi Indiei (care se refugia), preţul metalului galben rămânea coborât.

Scandalul ce a urmat a stânjenit o parte din membrii Bundesbank. Ca urmare Rechnungshof (Biroul independent al guvernului federal de control financiar) a cerut Bundesbank să îşi regândească strategia privind stocurile de aur din străinătate. Aşa că banca centrală s-a apucat de lucru. În ianuarie 2013, a promis că până în 2020 va aduce înapoi toate cele 374 de tone de aur păstrate la Banque de France în Paris şi 300 de tone păstrate la New York Fed.

Carl-Ludwig Thiele, membru al comitetului director al Bundesbank, a declarat la acea vreme cotidianului german Handelsblatt că noile măsuri ţinteau către creşterea încrederii publicului şi au încercat să înlăture zvonurile despre aurul lipsă.

La sfârşitul anului 2013, preşedintele Bundesbank, Jens Wiedmann, declara revistei Bild într-un interviu oferit de Crăciun, că 37 de tone de aur fuseseră repatriate în Frankfurt din New York şi Paris. Wiedmann a declarat că procesul ar fi fost o provocare logistică serioasă, făcând referire la transportarea celor 37 de tone de aur înapoi în Frankfurt.

Dar declaraţiile lui Wiedmann în loc să calmeze, au pus chiar mai rău paie pe foc, datorită multiplelor scandaluri legate de aur din ultimii ani.

Au început să circule intens zvonuri că aurul a dispărut într-adevăr şi că Bundesbank avusese mari provocări în încercarea de a-l aduce acasă. Aproximativ 45% din aurul Germaniei se afla la New York Fed şi multă lume arăta cu degetul, nu fără motive, către Federal Reserve.

În 27 ianuarie 2016, Bundesbank a anunţat că s-a făcut un progres semnificativ. “În 2015, 210 tone de aur au fost transferate în Frankfurt pe Main din depozite din străinătate: aproximativ 110 tone din Paris şi puţin sub 100 de tone din New York”.

La acea vreme, 1.403 tone de aur se aflau în seifurile din Frankfurt, depăşind cantitatea stocată în New York. Transferurile de aur s-au derulat fără probleme şi “operaţiunile se desfăşurau în mare parte conform programului”, a precizat Thiele.

Aşadar, acum, Weidmann a declarat pentru Bild că 1.600 tone sunt în seifurile din Frankfurt, din cantitatea totală a aurului german de 3.381 de tone. Iniţial a fost plănuit să fie aduse înapoi în Germania 1.700 de tone din aurul ţării, a mai precizat el, adăugând că Bundesbank va termina această sarcină mai repede.

Cât de repede nu este deocamdată clar, aşa cum nu este clar nici dacă aurul german mai este în depozitele Federal Reserve din New York. Dar măcar Germania a încercat să facă puţină lumină în acest aspect, controversat, al relaţiilor bilaterale cu SUA.