Fortul Jilava, loc de exterminare a deţinuţilor politic, transformat în Memorial

Fosta temniţă, unde deţinuţii erau bătuţi cu sălbăticie, călcaţi în picioare, înfometaţi, ţinuţi în frig, a devenit Memorial, pentru ca amintirea ororilor comise în timpul comunismului să rămână vie, peste timp.
Inaugurarea celulei Corneliu Coposu de la Fortul 13 Jilava
Inaugurarea celulei Corneliu Coposu de la Fortul 13 Jilava (Epoch Times România)

Una dintre cele mai crunte închisori comuniste, Fortul 13 Jilava, a devenit Memorial şi poate fi vizitată, relateză digi24.ro. Totodată, joi a fost inaugurat şi un Centru Educaţional.

La inaugurare au luat parte şi foşti deţinuţi politic care, păşind pe holurile clădirii devenit acum Memorial, au evocat clipele de teroare trăite în spatele gratiilor, în timpul regimului comunist:

"Nu aveai voie să vorbeşti de la 5.00 dimineaţa la ora 22.00. Şi noi, domnule, parcă simţeam, aveam instincte de-a dreptul animalice. Simţeam că cineva ne pândeşte în clipa asta. De-a dreptul instincte animalice s-au dezvoltat, auzul, mirosul”, a declarat Octav Bjoza, care adaugă:

„Ăsta era vizor, asta era vizetă. Pe aici îţi dădea mâncarea. Şi venea cu un hârdău aici, cu un ciubăr, şi cu polonicul lua. Te uitai cu disperare, zeamă chioară, n-o căzut nici cinci boabe de fasole. Groaznic! Primăvara, când se azvârleau murăturile, le puneau în cazane la fiert, să le mâncăm.”

Un alt fost deţinut, Ion Baurceanu, coleg de celulă pentru o vreme cu Bjoza, îşi aminteşte şi el: „Vai de capul meu cum era, ce foame făceam, ce frig făceam, ce ne băteau, numai Dumnezeu ne-a ţinut! Dacă vrea Dumnezeu, după 65 de ani, aveam 20 de ani atunci...”

Jilava ca penitenciar comunist

Reamintim că, în perioada 23 august 1944 şi 1 aprilie 1948, Jilava a funcţionat ca închisoare militară, iar după 1 aprilie 1948 a fost trecută în subordinea Ministerului de Interne, Direcţia Generală a Penitenciarelor, ca penitenciar civil. Acolo au fost aruncaţi numeroşi "duşmani ai poporului", cu alte cuvinte membri ai partidelor istorice, PNŢ, PNL, PSD, legionari, membri ai unor „organizaţii subversive anticomuniste.

În intervalul 1948-1964, regimul de detenţie de la Jilava a fost unul de exterminare a deţinuţilor politic. Constantele acestui regim au fost bătaia, tortura şi înfometarea celor închişi, precum şi o asistenţă medicală insuficientă faţă de problemele medicale ale deţinuţilor, se relatează într-o prezentare a fortului, postată pe site-ul administraţiei naţionale a penitenciarelor.

Deţinutul era scos din cameră iar la semnalul al comandantului, şase gardieni săreau pe cel învinuit şi îl târau afară, lovindu-l cu pumnii şi picioarele. Peste capul victimei era trasă o desagă, iar acesta era aruncat în groapa de gunoi. În groapă, gardienii săreau deasupra deţinutului, călcându-l în picioare.

„La sosirea în penitenciarul Jilava, deţinuţii erau obligaţi să treacă printr-un „tunel" format din gardieni aşezaţi pe două rânduri şi înarmaţi cu bâte, cozi de topoare şi cazmale, mături, vine de bou şi bastoane de cauciuc. În timpul acestei treceri, gardienii îi loveau pe deţinuţi în cap şi în alte părţi ale corpului, astfel încât niciun deţinut nu scăpa nebătut”, arată sursa citată.

Redăm relatări ale câtorva dintre abuzurile de la Jilava, potrivit anp.gov.ro

„Unul dintre cele mai odioase episoade de la Jilava, potrivit sursei citate, a început în sala de tribunal. Atunci când deţinuţii erau duşi pentru a fi judecaţi, le era interzis să discute cu avocatul în timpul procesului sau să încerce să comunice cu familia. Pe toată durata şedinţei de judecată, deţinutul primea un singur colţ de pâine. În timpul unui proces în care erau judecaţi mai mulţi membri ai Partidului Naţional Ţărănesc, acuzaţi că şi-au continuat activitatea şi după desfiinţarea partidului, unul dintre deţinuţi a leşinat. Preşedintele completului de judecată i-a întrebat pe ceilalţi deţinuţi dacă cel căzut era bolnav, iar cei din boxa acuzaţilor i-au răspuns că toţi sunt istoviţi şi că, de dimineaţă, de când au părăsit penitenciarul, nu au primit de mâncare. În urma acestui răspuns, judecătorul le-a cerut avocaţilor şi rudelor deţinuţilor să aducă alimente pentru acuzaţi. După câteva minute, aceştia s-au întors cu mai multe pachete şi pungi cu alimente pe care le-au împărţit deţinuţilor. Gardienii care îi însoţeau le-au cerut să nu se atingă de alimentele primite, altfel urmând să fie pedepsiţi la întoarcerea în penitenciar.

La Jilava, toţi membrii lotului au fost introduşi în camera de pedeapsă nr. 16, la „neagra". Aceasta era o celulă subterană, fără ferestre şi cu pereţii din beton, care, înainte de transformarea fortului în închisoare, era folosită ca depozit de muniţie. Din tavanul boltit şi plin de crăpături al celulei picura necontenit apă, astfel încât se formase o baltă adâncă de câţiva centimetri care se întinsese peste tot pavimentul camerei. Timp de trei zile, deţinuţii au fost ţinuţi dezbrăcaţi şi fără mâncare la temperaturi mai mici de zero grade Celsius. Pentru a supravieţui acestei pedepse dure, doctorul George Petrescu, preşedintele organizaţiei PNŢ-Ploieşti, fost docent la Universitatea din Cluj, director al Spitalului din Timişoara şi apoi al Spitalului de chirurgie din Ploieşti, le-a cerut celorlalţi deţinuţi să se ţină în braţe unul pe altul şi să alerge în cerc. În acest fel, ei pierdeau cât mai puţină căldură, ferindu-se astfel de o pneumonie. În timp ce îşi executau pedeapsa, Nicolae Moromete şi aghiotantul său, Ivanică, veneau să se intereseze de cei care au murit. După trei zile petrecute în astfel de condiţii, unii dintre deţinuţi au leşinat, iar Moromete, satisfăcut, a ordonat trimiterea lor în celule. Din grupa celor pedepsiţi au făcut parte Vasile Ionescu, fost director general al Societăţii de Radiodifuziune, profesorul Dimitrie Gerota de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, Eugen Haţieganu, Sorin Popa ş.a .

Un alt episod tragic a avut loc într-una din curţile destinate plimbării deţinuţilor de la Jilava. În timpul „promenadei" regulamentare, un deţinut slăbit, fost maior, a alunecat şi nu s-a mai putut ridica. Gardianul care îi însoţea a început să-l înjure şi să-l lovească cu picioarele, cerându-i să-şi continue plimbarea. Văzând că acesta nu-l ascultă, omul de ordine a început să-l calce cu cizmele pe burtă. După câteva clipe, pielea celui căzut a plesnit şi „intestinele au început să se reverse prin rana deschisă. Numai atunci gardianul s-a oprit”. Deţinutul, inconştient, a fost transportat la Spitalul Văcăreşti pentru a fi cusut. După şase ani, maiorul a reapărut în altă închisoare.

La Jilava, multe dintre abuzurile şi faptele abominabile comise de gardieni l-au avut în prim-plan pe comandantul Moromete. După un timp, informatorii au raportat locţiitorului politic că în penitenciar sunt ţinute conferinţe în care este discutată situaţia politică din ţară, precum şi posibilitatea ca americanii să vină şi să îi salveze pe deţinuţii politici. Pentru a opri aceste dezbateri, administraţia închisorii a hotărât să-i pedepsească pe cei care ţineau prelegeri. Astfel, în noaptea de 15 decembrie 1950, comandantul Nicolae Moromete, însoţit de Ivănică şi de alţi zece gardieni au inspectat toate celulele scoţând-i afară pe cei care au fost deconspiraţi de informatori. Deţinutul era scos din cameră şi întrebat „de ce otrăveşte mintea celor din celulă”, iar la semnalul comandantului, şase gardieni săreau pe cel învinuit şi îl târau afară, lovindu-l cu pumnii şi picioarele. Peste capul victimei era trasă o desagă, iar acesta era aruncat în groapa de gunoi, unde putrezeau tone de morcovi. În groapă, gardienii săreau deasupra deţinutului, călcându-l în picioare şi lovindu-l cu ciomegele şi patul revolverelor. După această corecţie, victima era înfăşurată într-o pătură şi cărată înapoi în celulă. Deţinuţii care au fost astfel pedepsiţi aveau timpanele sparte, coastele rupte, iar sângele le curgea din nas şi urechi. Printre cei bătuţi în noaptea de 15 decembrie 1950 se numără profesorul Ion Gheorghe, fost director de producţie la Uzinele Metalurgice din Reşiţa, profesorul Dan Hurmuzescu, economist, profesorul Dimitrie Gerota şi doctorul George Petrescu”, arată sursa citată

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne