Fars: Israelul a trimis 18 avioane de luptă în Arabia Saudită pentru a “preveni o lovitură de stat”

Avion de luptă israelian F-16.
Avion de luptă israelian F-16. (Wikimedia.org)

În timp ce, la suprafaţă, tranziţia de putere din Arabia Saudită – în cadrul căreia regele Salman bin Abdulaziz l-a înlocuit pe prinţul moştenitor Mohammed bin Nayef bin Abdulaziz cu propriul său fiu, Mohammed bin Salman – a decurs aparent foarte liniştit, ceea ce a avut loc în spatele scenei este mult mai interesant.

După cum a subliniat agenţia iraniană Fars, după anunţarea deciziei regelui saudit, Israelul a trimis 18 avioane de luptă – inclusiv F16-1, F15-CD s F-16CD, împreună cu două avioane Gulfstream, două avioane de realimentare şi două avioane C130 – în Arabia Saudită, la cererea noului prinţ moştenitor bin Salman, pentru a bloca posibilele măsuri pe care le-ar putea lua vărul său, bin Nayef.

La suprafaţă, astfel de legături strânse între regimul saudit actual şi Israel ar părea bizare, deşi ar fi mult mai plauzibile după un raport publicat la începutul acestei săptămâni de către Wall Street Journal. Raportul a susţinut că, atunci când vine vorba de război prin terţi din Siria, Israelul şi Arabia Saudită au fost aliate de la începutul acestui conflict, Israelul furnizând în secret rebelilor sirieni în apropierea graniţei sale bani, alimente, combustibil şi provizii medicale.

Dacă este adevărat, atunci raportul Fars ar fi mai degrabă impresionant deoarece, pe lângă alte implicaţii geopolitice, Israelul şi Arabia Saudită nu au relaţii diplomatice oficiale.

Conform ziarului Times of Israel, “un purtător de cuvânt al Forţelor de Apărare Israeliene a declarat că armata nu comentează rapoartele media străine. Dar, o sursă militară israeliană a ridiculizat raportul ca fiind absurd”.

În ceea ce priveşte situaţia din regatul saudit, regele Salman l-a înlăturat pe Nayef – care s-a opus implicării saudiţilor în războiul civil din Yemen – din funcţia de ministru de interne ale ţării, unde a monitorizat securitatea, şi a numit un nou birou al Procuraturii ce va funcţiona direct sub autoritatea regelui.

Într-o mişcare similară în 2015, regele saudit şi-a numit nepotul, prinţul Mohammed bin Nayef, ca moştenitor al tronului şi l-a înlăturat pe fratele său vitreg, prinţul Muqrin bin Abdulaziz Al Saud din acea poziţie. Pe lângă faptul că a fost numit prinţ moştenitor, tumultosul bin Salman, 31 de ani, a fost numit de asemenea vicepremier şi îşi va păstra funcţia de ministrul al apărării.

Bin Salman a fost descris ca adevărata putere din spatele tronului tatălui său.

Lupta de putere din interiorul Casei Saud a ieşit la lumină la începutul acestui an, când regele saudit a început să modifice guvernul şi a oferit poziţii de influenţă câtorva dintre membrii familiei. În două decrete regale în luna aprilie, regele saudit i-a numit pe doi dintre fii săi, prinţul Abdulaziz bin Salman şi prinţul Khaled bin Salman, în funcţiile de ministru de stat pentru energie şi, respectiv, cea de ambasador în SUA.

Conform agenţiei de ştiri Fars, la sfârşitul lunii aprilie, Mohammed bin Salman, “practic a mituit noua administraţie SUA plătindu-i lui Donald Trump 56 milioane de dolari”. Nu există nicio confirmare oficială pentru această afirmaţie, dar Fars a mai precizat că bin Salman ar fi oferit Statelor Unite acei bani pentru a cumpăra suportul de care avea nevoie pentru a pune mâna pe coroană.

“Din moment ce satisfacerea Unchiul Sam este primul pas pentru ca prinţii saudiţi să obţină coroana, plătirea Washingtonului pare să fie un lucru luat drept sigur”, a scris Rami Khalil, reporter la website-ul de ştiri Naba, care este afiliat dizidenţilor saudiţi.

Rami a adăugat că, din moment ce legea americană JASTA (Justice Against Sponsors of Terrorism Act) este o sabie deasupra capului regelui al-Saud, ei nu pot face altceva decât să mituiască SUA, notând că haosul din Yemen este de asemenea un alt motiv pentru ca Riadul să urmărească să obţină suportul Washingtonului.

De asemenea, un proeminent analist din Yemen a declarat la începutul acestei luni că SUA a primit câteva trilioane de dolari din partea Arabiei Saudite pentru a-i proteja coroana, adăugând că Riadul a cumpărat suportul americanilor pentru războiul din Yemen cu 200 miliarde de dolari.

“Washingtonul a cerut mai mulţi bani pentru a apăra regimul saudit şi Riadul a plătit 200 miliarde de dolari Statelor Unite pentru suportul lor în războiul din Yemen”, a declarat Saleh al-Qarshi pentru agenţia de ştiri Fars. “Aceşti bani sunt în plus faţă de sumele imense pe care Arabia Saudită le plăteşte Trezoreriei SUA pentru protejarea coroanei sale”, a adăugat el. Conform lui al-Qarshi, “fostul şef al spionajului saudit, Turki al-Feisal, a dezvăluit anul trecut că ţara sa a cumpărat obligaţiuni ale Trezoreriei SUA pentru a ajuta economia americană”.

Presupunând că raportul Fars este corect, nu este imediat clar dacă forţele israeliene încă se află în Arabia Saudită sau dacă temerile pentru o lovitură de stat au dispărut.

Separat, ziarul Times of Israel a precizat că, în cadrul unui interviu recent difuzat în luna mai la Saudi TV, bin Salman a transmis un avertisment puternic Iranului şi a exclus orice dialog cu oficialii de la Teheran. Generând de tensiuni cu Iranul pe linie religioasă, el a declarat că obiectivul Iranului este acela “de a controla lumea Islamică” şi de a răspândi doctrina sa şiită.

“Ştim că suntem o ţintă principală a Iranului”, a declarat prinţul, avertizând că va depune eforturi ca “bătălia să devină o luptă pentru ei în Iran şi nu în Arabia Saudită”.

La rândul său, televiziunea iraniană de stat, atunci când nu susţine că bin Salman este ajutat de Israel sau SUA, a descris numirea acestuia ca prinţ moştenitor drept o “lovitură de stat în Arabia Saudită”.

Pe lângă credibilitatea raportului Fars, după cum a declarat Olivier Jakob de la Petromatrix, schimbările şocante făcute de regele saudit înseamnă că “nu este vorba de dacă, ci de când vor începe noi tensiuni cu Iranul”.

În acelaşi timp, trebuie ţinut minte că, în condiţiile în care Arabia Saudită este disperată să crească preţul petrolului şi în condiţiile în care eşuează toate celelalte măsuri, există întotdeauna un element de “încredere” atunci când orice altceva nu dă roade: războiul.