Epigenetica, unde ADN-ul se întâlneşte cu medicina tradiţională

Pentru a prezenta epigenetica, domeniile de aplicare şi asemănările de opinii cu medicina tradiţională, Epoch Times l-a intervievat pe Dr. Mauro Cucci, psihiatru, psihoterapeut, acupuncturist şi fitoterapeut. Dr. Cucci este fondatorul şi directorul Institutului Superior de Acupunctură din Italia (aparţinând Comitetului ştiinţific al WFAS - World Federation Acupuncture Societies), iar în trecut, membru al Consiliului Superior de Sănătate, pentru un mandat, în calitate de expert în medicina neconvenţională.

Dr. Cucci, ce este Epigenetica?

Epigenetica este o disciplină care se ocupă cu studierea influenţelor externe (de mediu, fizice, alimentare, emoţionale etc.) asupra exprimării moştenirii noastre genetice.

Când s-a născut şi în ce circumstanţe?

Este o disciplină relativ tânără. S-a născut atunci când, după descoperirea moştenirii noastre genetice, despre care se credea că este singura responsabilă de 'cum suntem', ne-am dat seama că genele noastre pot fi influenţate de stimulii pe care îi primim.

Care sunt domeniile de aplicare?

Încă este o disciplină care are un domeniu de acţiune mai mult în diagnostic decât terapeutic, dar poate fi aplicată la toate domeniile vieţii.

Există similitudini de opinii cu alte ramuri ale medicinei, precum cele tradiţionale: cea chineză sau ayurvedică?

Absolut, da. Aceste ramuri ale medicinei antice au considerat întotdeauna fiinţa umană ca parte a universului care-o înconjoară, predispusă la adaptări şi modificări, chiar şi profunde, în funcţie de stimulii primiţi.

Din punctul de vedere al epigeneticii, care este relaţia dintre stilul de viaţă şi mediu în obţinerea unei stări bune de sănătate?

Şi acesta este, de asemenea, un răspuns categoric afirmativ. A trăi după regulile naturii este baza unei bune stări de sănătate.

Mediul înconjurător poate modifica patrimoniul genetic şi să-l transmită urmaşilor?

Posibilitatea de a modifica patrimoniul genetic, cu excepţia unor cazuri speciale, cum ar fi factori teratogeni (care dau naştere unor anomalii sau malformaţii ale fătului - n.ed.) este încă în mare măsură nedemonstrată. Ceea ce este aproape sigur este faptul că mediul poate schimba modul de exprimare al patrimoniului nostru genetic (genotipul), determinând, în afară de un anumit prag de intensitate şi de repetitivitate, schimbări în modul nostru de a fi (fenotipul). Atunci când aceste modificări sunt semnificative, pot fi, de asemenea, transmise generaţiilor următoare.

ADN (Epoch Times)

Puteţi da câteva exemple?

Mamele anxioase au, în general, o cantitate mai mare de cortizol (un hormon produs în condiţii de stres) în sânge. Această caracteristică poate fi transmisă fătului predispunându-l spre o personalitate anxioasă.

În ceea ce priveşte nutriţia şi relaţiile interumane? Pot ele modifica patrimoniul genetic?

Rămâne de văzut dacă pot modifica patrimoniul genetic, dar în mod cert pot avea influenţă asupra expresivităţii sale.

Cât de importantă este cunoaşterea de sine?

O viaţă de bunăstare necesită cunoştinţe şi respect de sine.

Medicina occidentală este foarte specializată. Care credeţi că sunt limitele medicinei moderne?

Medicina occidentală are merite uriaşe, dar în ultimele secole şi-a plătit specializarea sa extremă cu pierderea viziunii globale asupra fiinţei umane.

După părerea dvs., în ce mod ar putea fi integrată cu alte ramuri ale medicinei în vindecarea şi prevenirea bolilor?

Pentru a realiza un progres, modelele occidentale şi holistice nu pot decât să meargă împreună. Dar este necesar ca, din punct de vedere al formării, personalul din domeniul sanitar să primească informaţiile necesare pentru a utiliza ambele modele teoretice. Acest lucru înseamnă ca instituţiile de formare să aibă competenţele necesare.

Pe 1 şi 2 octombrie, la Urbino aţi fost invitat al conferinţei "De la genetică la epigenetică: all you need is love" şi aţi vorbit despre "Dezvoltarea personalităţii şi influenţa mediului în medicina tradiţională chineză." Ne puteţi face un rezumat al argumentelor dvs?

La conferinţa respectivă, la care am fost, de asemenea, responsabil ştiinţific, am expus viziunea holistică a sănătăţii chiar din perspectiva medicinei tradiţionale chineze, care consideră fiinţa umană ca parte a Universului şi, prin urmare, este influenţată în mod obligatoriu de legile sale şi de stimulii pe care îi primeşte. Deci, chiar şi predispoziţia noastră de a dezvolta o anumită personalitate poate fi întărită sau restrânsă de stimulii pe care îi primim. În acest al doilea caz, liniştea noastră este în pericol pentru că noi nu trăim respectând natura noastră emoţională. Acest lucru ar putea avea, de asemenea, implicaţii asupra planului fizic, social, profesional, emoţional, sentimental etc.