Dragnea nu poate să aplice un program de 4 ani dar vrea să coordoneze dezvoltarea ţării până în 2040 [Platforma lui Cioloş]

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, nu reuşeşte să aplice un program de Guvernare de 4 ani dar vrea să coordoneze o Strategie de dezvoltare a României până în 2040, a tras atenţia marţi, în cadrul unui comunicat de presă, Platforma România 100.

"Recenta propunere legislativă a Guvernului coaliţiei PSD&ALDE referitoare la o Strategie pe termen lung, ”România 2040”, care să fie realizată de o comisie specială, condusă de preşedintele Camerei Deputaţilor, şi care să devină obligatorie pentru guvernele următoare, atinge o problemă nevralgică şi în acelaşi timp esenţială: stabilitatea şi coerenţa dezvoltării pe termen lung a ţării. Este fundamental ca politicile publice importante, naţionale sau sectoriale, să fie asumate şi continuate dincolo de orizontul unui ciclu electoral, dincolo de mandatul unui ministru sau al unui guvern", a transmis platforma lui Cioloş.

Potrivit organizaţiei, eşecurile în furnizarea serviciilor publice de calitate în educaţie şi sănătate, sau în dezvoltarea infrastructurii de transport care să susţină o economie înalt competitivă, se datorează în mare măsură lipsei de continuitate şi coerenţă a politicilor şi strategiilor diferitelor guverne. Rezolvarea acestei situaţii este într-adevăr necesară şi urgentă.

"Dar proiectul de lege mai-sus menţionat nu o rezolvă şi ridică multe semne de întrebare. Unele sunt determinate chiar de metodologia propusă pentru elaborarea Strategiei România 2040, iar altele de comportamentul anterior al PSD şi de lipsa completă de credibilitate a lui Liviu Dragnea, propus a conduce aşa-numita Comisie România 2040", a punctat Platforma România 100, care a analizat proiectul în detaliu.

Semne de întrebare după analiza proiectului

"Încă de la început (art.2 aliniatul 1) proiectul de lege vorbeşte despre ”elaborare prin consens” a Strategiei naţionale pe termen lung ”România 2040”. Dar consensul se obţine printr-un proces de implicare a întregului spectru politic, precum şi a reprezentanţilor tuturor sectoarelor de activitate – public, privat şi societate civilă, nicidecum prin obişnuita consultare formală, prin care coaliţia de guvernare mimează participarea şi democraţia. Membrii Comisiei speciale create sub egida Parlamentului sunt propuşi a fi, în măsură covârşitoare, membri ai PSD&ALDE: reprezentanţi ai guvernului, reprezentanţi ai comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor şi Senat, reprezentanţi ai Consiliului de Programare Economică (numiţi de fostul premier Mihai Tudose) şi ai Comisiei Naţionale de Prognoză. Până şi personalităţile ”ştiinţei din mediul academic şi universitar”, vor fi desemnate tot de preşedintele Comisiei, al Camerei Deputaţilor şi al PSD, Liviu Dragnea. Coaliţia de guvernare va fi supra-reprezentată, iar ONG-urile, sindicatele şi patronatele vor avea numai statutul de invitaţi!

O altă problemă majoră o reprezintă metodologia foarte sumară prezentată la art. 7 şi 8, în care se vorbeşte despre fundamentarea şi finalizarea a 3 scenarii, ca parte integrantă a Strategiei ”România 2040”: optimist, moderat şi pesimist. Apare o problemă: care dintre scenarii va fi obligatoriu pentru viitoarele guverne?! Pe baza cărui scenariu se vor actualiza strategiile sectoriale şi principalele politici publice, aşa cum cere art. 8 lit. d)? De asemenea, detaliile tehnice legate de lipsa oricărei coordonări în procesul de elaborare şi de actualizare a Strategiei ”România 2040” cu actualul cadru de programare bugetară pe termen mediu şi cu sistemul european de programare a politicilor şi bugetului pe 7 ani nu sunt luate în considerare.

A doua categorie de semne de întrebare este generată de comportamentul demonstrat de PSD&ALDE în ceea ce priveşte respectarea actualelor strategii sectoriale, pe termen lung, din domenii cheie. Numai câteva exemple sunt elocvente: Master Planul de transport, condiţionalitate ex-ante esenţială pentru implementarea cadrului de finanţare europeană pentru perioada 2014-2020, este complet căzut în uitare, sub-finanţat cronic sau pur şi simplu împotmolit în indiferenţă şi incompetenţă. Un alt exemplu: strategiile de dezvoltare şi de formare profesională a funcţiei publice, şi ele condiţionalităţi ex-ante ale Acordului de Parteneriat pentru perioada 2014-2020, au rămas prin sertare, iar propunerile din proiectul de Cod Administrativ, aflat în dezbatere în parlament, nu numai că le ignoră complet, dar merg exact în direcţia opusă, fundamental greşită, a consolidării controlului politic, a incompetenţei, a deciziilor arbitrare şi precarităţii în administraţia publică.

Nu în ultimul rând prezenţa lui Liviu Dragnea în fruntea acestei comisii provoacă îngrijorări pe deplin îndreptăţite. Nu numai pentru că este vorba de liderul principalului partid de guvernământ, care din ianuarie 2017 nu face altceva decât să lupte cu toate mijloacele împotriva unei justiţii independente şi egale pentru toţi, şi care (culmea stabilităţii) a numit şi schimbat în 13 luni 3 guverne în căutarea obedienţei totale. Îngrijorarea este provocată şi de faptul că din punct de vedere instituţional şi constituţional poziţia pe care o ocupă Liviu Dragnea nu este echidistantă şi deci nu poate construi un consens autentic privind direcţiile de dezvoltare pe termen lung, care apoi să fie respectate şi continuate dincolo de ciclul electoral. Liviu Dragnea, condamnat penal definitiv, inculpat şi urmărit penal în alte dosare, nu oferă nici o garanţie de integritate şi nici nu are capacitatea necesară de a conduce un asemenea proces complex, de construire a unui proiect de ţară.

O soluţie naturală ar fi ca această comisie să fie formată sub egida Preşedintelui României, ca adevărat garant, politic şi constituţional, al intereselor naţionale. Ea să fie formată dintr-un număr egal de reprezentanţi a patru zone esenţiale ale societăţii româneşti: a) zona politică – reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, de preferinţă pe picior de egalitate; b) zona asociaţiilor profesionale, sindicate şi de afaceri; c) zona societăţii civile; d) zona academică, universitară şi de cercetare, din ţară şi din diaspora.

Apoi ar trebui stabilite proceduri clare de lucru şi de luare a deciziei, într-o manieră participativă care să implice şi publicul larg, dincolo de experţi şi care să asigure construirea unui consens autentic, funcţional şi eficient. Ar trebui ca un asemenea proiect să menţioneze cine asigură sprijinul tehnic şi care sunt deciziile şi regulile privind responsabilitatea implementării, monitorizării şi actualizării unui astfel de document pe termen lung.

Deşi o asemenea Strategie pe termen lung a României este necesară, ceea ce se propune prin acest proiect legislativ nu este altceva decât un nou exerciţiu de imagine şi propagandă marca PSD menit să distragă atenţia de la eşecul tot mai evident al aplicării faimosului program de guvernare din 2016."