De ce cunoscătorii limbilor străine au creierul mai sănătos şi mai alert?
Înainte de 1960, oamenii de ştiinţă credeau că acei copii care vorbeau mai mult de o limbă aveau un handicap să înveţe, din cauza timpului petrecut ca să facă trecerea de la o limbă la alta. De fapt, vorbitorii mai multor limbi au o densitate mai mare de materie cenuşie formată, mai ales, din neuroni şi sinapse.
Copil învăţând chineza (educationnews.org)
Cercetătorii de la York University din Toronto pot demonstra, cu ajutorul tehnologiei imagistice, cum multi-lingvismul fortifică, de fapt, creierul şi îmbunătăţeşte concentrarea.
„Bilingvii sunt mai eficienţi când vine vorba de concurenţă mentală. Se pare că ei pot să ţină limbajele separate, în timp ce le menţin pe amândouă disponibile şi active în mintea lor, în acelaşi timp ", a declarat Judith Kroll, profesor de psihologie şi director la Center for Language Science de la Penn State, potrivit KQED.
Oamenii de ştiinţă pot să facă diferenţa între copiii care cresc învăţând două limbi străine şi cei care învaţă a doua limbă străină la maturitate. Copiii folosesc ambele emisfere cerebrale pentru a dobândi un limbaj, ceea ce înseamnă ca ei prind şi implicaţiile emoţionale ale limbii mai în profunzime.
În contrast, adulţii care au învăţat o a doua limbă tind să abordeze problemele lingvistice întâlnite în acea limbă într-un mod mai raţional şi detaşat. Cercetătorii presupun că asta se datorează faptului că adultul foloseşte doar emisfera stângă pentru a dobândi o limbă. Emisfera stângă este dominată de procesele analitice şi logice în timp ce emisfera dreaptă este mai activă în privinţa proceselor emoţionale şi sociale.
Copiii învaţă limbi străine mult mai uşor pentru că „plasticitatea” creierului lor aflat în creştere le permite să folosească ambele emisfere în achiziţia unei limbi, în timp ce la cei mai mulţi adulţi limbajul este prins de o singură emisferă, de obicei, stânga.
Aşa că învăţarea unei limbi străine în copilărie îţi poate aduce o înţelegere mai cuprinzătoare a contextului ei social şi emoţional. Şi invers: oamenilor care învaţă o a doua limbă la maturitate nu cuprind şi aspectul emoţional, de aceea nu vor percepe limba cu toată încărcătura ei subtilă, aşa cum face un vorbitor nativ. Copiii care vorbesc mai mult de o limbă străină ar trebui să ştie că această aptitudine este un punct forte major.
Dar, indiferent când anume alegi să înveţi o altă limbă, faptul că eşti multilingvist aduce creierului tău avantaje nete.
Unele sunt vizibile cu tehnologiile imagistice, precum creşterea în densitate a materiei cenuşii şi o activitate crescută în anumite zone ale creierului atunci când eşti implicat în folosirea acelei limbi.
Avantajele creierului multilingvist (washburnschoolpr.com)
De fapt efortul şi atenţia de a comuta între cele două limbi declanşează o mai mare activitate a creierului, dezvoltând cortexul prefrontal. Această parte a creierului joacă un rol important în exercitarea funcţiilor executive, rezolvarea problemelor, comutarea între sarcini şi concentrare când e nevoie să filtrezi informaţie irelevantă.
Deşi bilingvismul nu te face neapărat mai deştept, îţi face creierul mai sănătos, mai complex şi mai alert. În plus, învăţarea limbilor străine poate întârzia foarte mult sau preveni complet diverse boli ale creierului, precum demenţa şi Alzheimer.
Chiar dacă nu ai avut norocul să fi învăţat o limbă străină în copilărie, nu e niciodată prea târziu să faci saltul lingvistic de la „Ce mai faci?” la ”Comment vas-tu?”, ”¿Cómo estás?”, Wie geht's dir? sau ”Ni hao ma?”, pentru că atunci când vine vorba de creier, un pic de exerciţiu ne poate duce departe.
