"Carnagiul": Uciderea în masă, recoltarea de organe şi soluţia secretă a Chinei împotriva disidenţilor săi (video)

Coperta cărţii "The Slaughter", "Carnagiul"
Coperta cărţii "The Slaughter", "Carnagiul" (Epoch Times)

Trailerul oficial este prezentat pe pagina originală a articolului Epoch Times

Cartea lui Ethan Gutmann "Carnagiul" este o expunere şocantă şi emoţionantă despre modul în care recoltarea de organe de la prizonieri vii de conştiinţă s-a dezvoltat prin persecuţia tibetanilor, uigurilor şi practicanţilor Falun Gong de către Partidului Comunist Chinez (PCC). Aceste crime împotriva umanităţii au fost ignorate de către guvernele democratice occidentale care preţuiesc comerţul cu China mai mult decât drepturile omului.

Gutmann afirmă că prizonierii de conştiinţă nu-şi dau niciodată acordul pentru prelevarea organelor lor, acestea fiindu-le recoltate "ca la animale", şi de aceea, el nu şi-a intitulat cartea "Malpraxis" ci "Carnagiul".

Gutmann ne conduce cu migală prin începuturile comerţului de organe, care, spune el, a ieşit la iveală la sfârşitul anilor 1970 prin executarea infractorilor condamnaţi pentru crime capitale (şi care, probabil, nu şi-au dat nici un acord), şi a durat până în 1991 în Xinxiang, când recoltarea de la prizonierii uiguri de conştiinţă era în plină desfăşurare.

PCC a negat întotdeauna că organele au fost luate de la vreo persoană fără consimţământul acesteia şi, desigur, de la prizonierii de conştiinţă sau de la deţinuţii politici.

De asemenea, PCC a negat întotdeauna utilizarea organelor prelevate de la infractorii executaţi (în China o persoană poate fi executată şi pentru infracţiuni financiare - n.r.) până când acuzaţiile de recoltare de organe de la practicanţii Falun Gong au devenit publice în anul 2005, iar regimul "se bâlbâia" în a găsi o explicaţie pentru numărul imens de organe ce erau vândute în mod deschis de către spitalele din China, mai ales de spitalele militare.

Evidenţa incriminatoare

Gutmann a intervievat mai mult de 100 de martori pentru carte, atât de mulţi, încât el şi-a descris sentimentul avut ca "oboseala compasiunii" (indiferenţă la cei care suferă - n.r) , însă îi era greu să nu fie mişcat de evidenţa torturii, a spălării creierului şi a brutalităţii abătute asupra fiinţelor umane paşnice şi nonviolente de către criminalul PCC.

Principalul său martor, "evidenţa incriminatoare", este un chirurg taiwanez cu o "reputaţie inegalabilă de integritate şi sinceritate". El are cunoştinţe personale şi directe despre recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong în China continentală şi pe care el le-a făcut cunoscute în mod public pentru prima dată acum. Povestea lui a fost pusă sub interdicţia de a fi făcută publică până la data publicării acestei cărţi, pe 12 august 2014.

Acesta reprezintă punctul culminant al unei lungi căutări pentru găsirea confirmării medicale a recoltării organelor de la prizonierii de conştiinţă din China, de la o sursă incontestabilă.

De ce persecuţia împotriva Falun Gong?

Gutmann îşi petrece mult timp încercând să explice "inexplicabilul"- de ce ar persecuta regimul comunist oamenii paşnici care încearcă să trăiască după principiile "Adevăr, Compasiune şi Toleranţă".

Rezultatul este o expunere şocantă, dar emoţionantă a crimelor teribile împotriva umanităţii făcute astăzi de către Partidul Comunist Chinez şi, de asemenea, o expunere a curajului invincibil al celor care expun crimele acestui partid malefic.

El oferă, probabil, cea mai bună descriere laică: "am citit despre convingerile profunde ale acestor oameni paşnici şi cu principii".

Unul dintre capitolele cele mai emoţionante este "Into Thin Airwaves", în care un grup de tineri practicanţi, în 2002, a decis să străpungă cenzura PCC şi să oprească discreditarea Falun Gong prin interceptarea semnalelor de televiziune din Changchun. Emisiunea a apărut pe opt canale, pentru mai mult de 50 de minute, arătând minciunile PCC şi faptul că Falun Gong era practicat în mod deschis în întreaga lume.

Jiang Zemin, liderul PCC şi arhitectul persecuţiei împotriva Falun Gong, "a devenit livid". Este neclar dacă Jiang, de fapt, a dat ordinul de a "ucide (Falun Gong) fără milă", dar şeful Biroului 6-10 (entitate de tip Gestapo, înfiinţată pentru a persecuta Falun Gong) al oraşului Jilin a declarat: "de data aceasta o să-i sfâşiem". În câteva luni, cei care făceau parte din micul grup care a efectuat interceptarea semnalului de televiziune au fost torturaţi brutal până la moarte. Aceste suflete curajoase s-au opus puterii PCC şi i-a expus crimele.

Gutmann estimează că între anul 2000 şi Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008, 65.000 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor. Crimele şi recoltarea de organe continuă şi în prezent iar autorul afirma că, la fel ca la eliberarea din lagărele de exterminare naziste, lumea nu va şti adevărul deplin despre aceste crime împotriva umanităţii până când Partidul Comunist Chinez nu va fi reformat sau răsturnat.

Ethan Gutmann a strâns dovezi şi informaţii despre aceste atrocităţi din mai multe surse (care sunt disponibile), la care îşi adaugă propriile constatări.

Rezultatul este o expunere şocantă, dar emoţionantă a crimelor teribile împotriva umanităţii făcute astăzi de către Partidul Comunist Chinez şi, de asemenea, o expunere a curajului invincibil al celor care expun crimele acestui partid malefic.

O lectură foarte recomandată!

Carnagiul

Ethan Gutmann

Prometheus Books (12 august, 2014)