Astronauţii care călătoresc pe Marte sunt predispuşi la demenţă cronică

Expunerea la particule de mare energie, cum ar fi razele cosmice pe care le suportă astronauţii în zborurile spre Marte, provoacă leziuni ale creierului care au ca rezultat demenţa cronică, potrivit cercetătorior.

Candidaţii care doresc să-şi pună semnătura pe un bilet – numai dus - pentru Marte şi să colonizeze planeta roşie, au ajuns deja la un număr de 100.000.
Candidaţii care doresc să-şi pună semnătura pe un bilet – numai dus - pentru Marte şi să colonizeze planeta roşie, au ajuns deja la un număr de 100.000. (NATALIA KOLESNIKOVA / AFP / Getty Images)

Un studiu efectuat pe şoareci de laborator de către Charles Limoli de la Universitatea California, Irvine (UTI) publicat în Scientific Reports, a concluzionat că astronauţii care ajung pe Marte pot avea leziuni ale creierului care duc la demenţă cronică.

"Aceasta nu este o veste pozitivă pentru astronauţii care urmează să efectueze o călătorie de doi-trei ani pe Marte", a declarat profesorul specialist în oncologia radiaţiilor din cadrul Şcolii de Medicină UTI. "Mediul spaţial prezintă pericole specifice pentru astronauţi. Expunerea la aceste particule poate duce la o serie de posibile complicaţii ale sistemului nervos central, care pot să apară în timpul zborului şi persistă mult timp după călătoria în spaţiu: randament scăzut, deficit de memorie, anxietate, depresie şi probleme de luare a deciziilor. Multe dintre aceste consecinţe negative pentru cogniţie pot continua pe tot parcursul vieţii şi se pot agrava".

În efectuarea acestui studiu, şoarecii au fost supuşi unui flux de radiaţii cu particule cu sarcină electrică (oxigen complet ionizat şi titan) în Laboratorul de Radiaţii Spaţiale al NASA şi în Laboratorul Naţional Brookhaven din New York, şi apoi trimişi în laboratorul lui Charles Limoli în UTI.

La şase luni de la expunere, cercetătorii au găsit încă niveluri semnificative de inflamaţie a creierului şi de deteriorare a neuronilor. Analiza vizuală a arătat că reţeaua neuronală a creierului a fost afectată de reducerea de dendrite şi axoni în aceşti neuroni, care întrerupe transmiterea semnalelor între celulele creierului. Aceste deficienţe au fost în paralel cu scăderea capacităţii de învăţare şi reţinere de informaţii noi, tulburări de exprimare (bolnavul găseşte greu cuvintele), afectarea desfăşurării activităţilor obişnuite, scăderea capacităţii de luare a deciziilor, tulburări de gândire, tulburări de dispoziţie şi comportament (depresie, iritabilitate, agitaţie, agresivitate) şi pierderea memoriei.

În timp, simptomele se agravează, bolnavul devine confuz, nu mai recunoaşte obiecte, locuri, feţele apropiaţilor, nu mai poate desfăşura activităţi zilnice elementare, iar în final nu mai poate merge singur, mestecă şi înghite cu greutate, prezintă incontinenţă urinară şi fecală, într-un cuvânt este complet dependent de cei din jurul său.

În plus, echipa lui Limoli a descoperit că radiaţiile afectează "dispariţia fricii", un proces activ în care creierul suprimă asociaţiile anterioare neplăcute şi stresante, cum ar fi ca atunci când cineva care aproape se îneacă învaţă să se bucure din nou de apă.

"Deficitele în 'dispariţia fricii' i-ar putea face [pe astronauţi] mai predispuşi la anxietate", a spus Limoli "ceva care ar putea deveni o problemă în cursul unei călătorii de trei ani dus-întors pe Marte".

Pe nava spaţială ISS nu există o astfel de problemă

Potrivit lui Limoli, chiar dacă deficitul similar cu demenţa la astronauţi durează câteva luni pentru a se manifesta, timpul necesar pentru o misiune pe Marte este suficient de lung pentru a dezvolta un astfel de impediment. Persoanele care lucrează perioade lungi în Staţia Spaţială Internaţională, cu toate acestea, nu se confruntă cu acelaşi nivel de ''bombardament'' de raze cosmice, deoarece aceastea se află încă în magnetosfera care protejează Pământul.

Studiul efectuat de Limoli face parte din Programul de Cercetare Umană al NASA. Investigarea modului în care radiaţiile spaţiale îi afectează pe astronauţi şi modalităţile de a atenua aceste efecte este importantă pentru explorarea umană a spaţiului, iar NASA trebuie să ia în considerare aceste riscuri, având în vedere planurile sale pentru misiuni pe Marte şi chiar dincolo de Marte.

Sunt explorate soluţii parţiale, a declarat Limoli. Nava spaţială ar putea fi proiectată pentru a include zone mai blindate, cum ar fi cele folosite pentru odihnă şi somn. Totuşi, aceste particule încărcate cu niveluri mari de energie traversează nava spaţială, a adăugat el, "şi într-adevăr nu poţi scăpa de ele".

Tratamentele preventive oferă o speranţă. Grupul de cercetători conduşi de Limoli lucrează la strategii farmacologice care implică unii compuşi pentru eliminarea radicalilor liberi şi protejarea neurotransmisiei.

Mai multe informaţii: Scientific Reports, Cosmic radiation exposure and persistent cognitive dysfunction, 10 October 2016