Ascuns la lumina zilei: medicii descoperă un nou organ. Microanatomia corpului, redefinită

Oamenii de ştiinţă au arătat într-un studiu publicat marţi că s-ar putea să fi dat peste un organ necunoscut anterior - unul dintre cele mai mari din corpul uman şi care ar putea să ne ajute să avansăm în mod semnificativ în înţelegerea cancerului şi a multor altor boli.
celule
celule (pixabay)

Studiul, publicat în revista Scientific Reports, sugerează că o reţea de ţesuturi conjunctive dense şi compartimente cu lichid numită interstiţiu este un organ cu drepturi depline - adică un grup de ţesuturi cu o structură unică ce efectuează o sarcină specializată, precum inima sau ficatul.

Mai mult de două treimi din corpul uman este apă, cea mai mare parte a ei fiind înăuntrul celulelor. O mare parte a restului apei, aproximativ 20% din fluidul din organism, este "interstiţială".

Înţelegerea interstiţiului ar putea fi deosebit de importantă în diagnosticarea şi urmărirea răspândirii cancerului şi a altor boli care se răspândesc pe tot corpul. Fluidul interstiţial este sursa limfomului, care transmite celulele albe din sânge - "luptătorii" sistemului imunitar al organismului, oriunde ar fi nevoie.

Un grup de oameni de ştiinţă de elită au relatat în 2016 că studierea sistemului imunitar ar putea fi cheia pentru a găsi tratamente foarte eficiente pentru cancer. Neil Theise, profesor de patologie la Universitatea de Medicină din New York, a declarat într-un interviu că noile cercetări pot fi văzute ca fiind paralele cu acea muncă; în plus, deoarece interstiţiul se găseşte în întregul corp, înţelegându-l, acesta ar putea avea implicaţii pentru o gamă de sisteme imposibil de prezis din cap până la picioare.

Interstiţiul s-a ascuns chiar sub nasul oamenilor de ştiinţă de-a lungul timpului, dar a fost nevoie de un accident pentru a afla ce este cu adevărat.

"Nu există nicio poză a acestuia. Nu există nici o ilustraţie a construcţiei", a spus Theise. "E doar acolo."

Nimeni nu a văzut înainte spaţiile "intermediare" deoarece modul în care oamenii de ştiinţă examinează în mod tradiţional ţesutul uman (prin tăierea şi tratarea acestuia cu substanţe chimice) îndepărtează fluidele. Ţesuturile interstiţiale manipulate în acest fel aruncă toate lichidele lor.

Cercetarea a reiterat faptul că ţesuturile interstiţiale apar, de obicei, ca plate şi solide când sunt examinate la microscop, nu ceea ce sunt cu adevărat - săculeţe umplute cu fluid.

În 2015, medicii endoscopişti care au pătruns în interiorul corpului utilizând tuburi lungi şi flexibile ce aveau camere de luat vederi pe ele, au găsit ceva ciudat atunci când au utilizat o nouă tehnologie ce adăuga un laser şi un microscop mic pentru a lumina ţesuturile vii în interiorul ductului biliar al unui pacient. O astfel de examinare este descrisă ca fiind "in vivo", adică are loc în interiorul unui organism viu, nu pe ţesutul mort aflat pe un diapozitiv.

Endoscopiştii David Carr-Locke şi Petros Benias, de la renumitul spital din New York Mount Sinai Beth Israel, au observat o serie de cavităţi interconectate care nu corespundeau nici unei anatomii cunoscute. Au dus imaginile lor lui Theise şi, împreună, au stabilit că ceea ce păreau a fi mici pete rupte în lamele tradiţionale de biopsie erau de fapt rămăşiţele acestor compartimente prăbuşite.

"Aceste fisuri nu sunt artefacte", a declarat Theise marţi. "Sunt spaţiul în care era fluidul."

Odată ce cercetătorii au recunoscut natura reală a structurilor, ei le-au găsit rapid pe tot corpul, în orice loc unde ţesuturile se mişcă sau sunt comprimate de forţele externe. (Una dintre funcţiile lor este, de fapt, aceea de a acţiona ca amortizoare pentru a menţine organele, muşchii şi vasele de sânge să nu se desprindă pe măsură ce acestea şi corpul se mişcă.

Noua metodă de examinare, notează cercetarea, demonstrează puterea microscopiei în vivo de a genera noi intuiţii în anatomia şi fiziologia ţesuturilor normale şi bolnave.

La un nivel fundamental, se spune: "constatările noastre necesită reconsiderarea multor activităţi normale funcţionale ale diferitelor organe şi a dinamicii fluidelor dezordonate în stabilirea bolii, incluzând fibroza şi metastazarea" - adică răspândirea cancerului.

Theise a afirmat că atunci când el şi colegii săi au realizat magnitudinea a ceea ce au găsit, a însemnat un lucru fundamental: "Microanatomia întregului corp trebuia să fie reexaminată".

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință